Peste 50 de morţi şi 80 de răniţi: bilanţul probabil al atentatului de duminică seară
în catedrala din Bagdad. Ucişi doi preoţi
(RV - 1 noiembrie 2010) Continuă să crească bilanţul masacrului comis de terorişti
a reţelei al Qaeda duminică seară într-o biserică siro-catolică din centrul Bagdadului:
surse ale forţelor de siguranţă vorbesc despre peste 50 de moţi şi circa 80 de răniţi.
Se pare că credincioşii rămaşi ucişi sunt cel puţin 37, între care doi preoţi, ţintiţi
de terorişti puţin după pătrunderea lor în biserica Doamna Noastră a Ajutorului Perpetuu
din cartierul Karrada, aproape de Zona Verde, super-blindată, unde îşi au sediul cele
mai înalte instituţii irakiene. A sosit şi revendicarea, via internet, din partea
„Statului islamic în Irak”, o coaliţie de grupuri teroriste conduse de ramura irakiană
al reţelei al Qaeda. În text se pune şi un ultimatum de 48 de ore Bisericii de rit
copt din Egipt, în care se cere să fie eliberate soţiile a doi preoţi, care, potrivit
teroriştilor, ar fi „deţinute în mănăstire” pentru că una din ele s-ar fi convertit
la islam şi alta ar fi pe punctul a trece la islam. Din Cairo ajunge ştirea întăririi
măsurilor de siguranţă în biserici şi condamnarea fermă din partea Ministerului de
Externe. Îndurerat, episcopul Shlemon Warduni, auxiliar
de Bagdad al Caldeenilor, contactat de redacţia noastră centrală, aminteşte victimele
şi pe cei doi preoţi: • Erau studenţi de-ai mei. Erau foarte tineri şi
lucrau cu mult zel, se îngrijeau de tineri şi de copii în cursul de catehism, în viaţa
pastorală. E foarte dureroasă, foarte tristă moartea lor. Sperăm - şi desigur avem
încrederea - ca Dumnezeu să ocrotească Biserica, să fie cu Biserica sa. Aceste lucruri,
însă au influenţă asupra oamenilor foarte mult şi foarte negativ. După mine, nu pare
să existe nici o cale de ieşire, decât cea a rugăciunii! Trebuie să cerem de la Dumnezeu,
de la Dumnezeul păcii, să dea linişte naţiunii noastre. Cele patru ore, cât a
durat atacul în Biserică, au fost ceva tragic, insuportabil. Nu s-a auzit niciodată,
se întâmplase niciodată în Irak ca să se intre într-o casă a Domnului şi să se ia
ostatici. Dacă aici se întâmplă aşa ceva, la ce ne putem aştepta în altă parte. Aceasta
este catedrala siro-catolicilor iar sediul nostru arhiepiscopal caldeean este foarte
aproape, dar noi ne-am dus ca fraţi de aceeaşi confesiune catolică. Trebuie să fim
toţi făuritori de pace, uniţi în toate greutăţile. rv/al