Zaheu căutat de Isus: scurt comentariu la Evanghelia Duminicii XXXI, An, C
(RV - 30 octombrie 2010) E ziua Domnului. În această a 31-a Duminică din Timpul
de peste an, Liturghia ne propune pasajul de la începutul capitolului 19 al Evangheliei
după Luca, în care Isus intră în Ierihon. Zaheu, mai marele vameşilor, bogat şi necinstit,
se urcă într-un sicomor pentru a-l vedea. Domnul îi întâlneşte privirea, deşi era
ascuns în frunzişul pomului, apoi intră în casa lui în pofida criticilor care spun.
„Iată, a primit să fie găzduit în casa unui păcătos!". Dar Zaheu se converteşte zicând:
"Doamne, jumătate din averea mea o dau săracilor şi dacă am făcut vreo nedreptate
cuiva, îl despăgubesc împătrit". Isus răspunde: "Astăzi a intrat mântuirea
în această casă, pentru că şi acest om este un fiu al lui Abraham. Căci
Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ceea ce era pierdut". Comentează
părintele carmelit Bruno Secundin, profesor de Teologie spirituală la Universitatea
Pontificală Gregoriana din Roma: Ciudat şi aproape ridicol acest om mic de
statură, fizică, poate şi morală, care aleargă înainte şi se caţără sprinten pe trunchiul
unui copac căutând să-l vadă pe Isus. Mulţimea, care îl ura pe Zaheu, din cauza ocupaţiei
lui de perceptor şi cămătar, găseşte o plăcere în a-l împiedica să-l vadă pe Isus
când trece. Cel puţin în aceasta să fie umilit; ca o mică răzbunare. Alergarea şi
curiozitatea sa indică poate o nelinişte lăuntrică. Isus mai mult decât poziţia ridicolă,
vede în alergarea şi în urcarea lui Zaheu în vârful pomului un prim început de convertire.
Şi o completează auto-inivitându-se acasă la el, pentru o întâlnire în patru ochi,
în afara condiţionărilor sociale. Şi acolo în casă se petrece convertirea, o adevărată
schimbare radicală în raporturile cu alţii: repararea nedreptăţilor făcute şi o solidaritate
generoasă, ce întrece orice dreptate. Oamenilor din jur nu le-a plăcut această simpatie
neprevăzută, dintr-odată, şi vorbesc de rău. Dar Isus nu se lasă îngrădit de prejudecăţi,
nici nu se opreşte la aparenţe; ştie să intuiască resurse originale chiar şi în istoriile
cele mai complicate. Zaheu s-a simţit iubit şi a înţeles bine şi că convertirea nu
este doar un nou raport cu Dumnezeu, dar şi o nouă relaţie cu aproapele. Şi acest
lucru l-a pus imediat în practică: "Doamne, jumătate din averea mea o dau
săracilor şi dacă am făcut vreo nedreptate cuiva, îl despăgubesc împătrit". Duminică
plăcută iubiţi ascultători. Aici serviciul audio: