Benedict al XVI-lea către copiii şi tinerii din Acţiunea Catolică: Expresia maximă
a iubirii este Isus; nu vă adaptaţi unei iubiri reduse la marfă de schimb!
(RV – 30 octombrie 2010) O sărbătoare a credinţei, un moment de bucurie şi de entuziasm:
aceasta este atmosfera trăită sâmbătă dimineaţă în piaţa „Sfântul Petru” umplută până
la refuz de cei circa 100 de mii de tineri din „Acţiunea Catolică” veniţi la Roma
din toată Italia pentru a se întâlni cu Benedict al XVI-lea. Un eveniment care a avut
în centru tema: „Este ceva mai mult. Să devenim mari împreună” şi care a avut ca punct
culminant dialogul dintre Sfântul Părinte di tineri, un dialog axat pe teme importante
precum iubirea, educaţia şi mărturia evanghelică în viaţa de fiecare zi. La această
sărbătoare a participat şi o delegaţie a Acţiunii Catolice din România, condusă de
părintele Florin-Petru Sescu (asistent spiritual în cadrul secţiei copii a Acţiunii
Catolice din România). Revenind la dialogul avut de Sfântul Părinte cu copiii
şi tinerii din Acţiunea Catolică, acesta s-a desfăşurat sub forma unor întrebări din
partea celor mici adresate Papei. Iată o sinteză a răspunsurilor Sfântului Părinte:
La
întrebarea „ce înseamnă a deveni mari?” pusă Episcopului Romei de unul din participanţi,
Benedict al XVI-lea a propus o reflecţie asupra moto-ului acestei întâlniri a Acţiunii
Catolice şi anume „Este ceva mai mult…” şi s-a întrebat ce face un copil pentru a
vedea dacă creşte: „îşi compară propria înălţime cu înălţimea altor copii de vârsta
lui şi îşi imaginează să poată deveni mai înalt, pentru a se simţi mai mare”. Astfel
a reevocat amintiri personale, de când era un copilandru: • „Când eram un băieţaş
de vârsta voastră eram unul din cei mai mici de înălţime din clasă şi îmi doream tare
mult ca într-o zi să devin mult mai mare, şi nu doar în înălţime cât mai ales doream
să pot face ceva măreţ, doream să pot face mai mult în viaţă, chiar dacă nu cunoşteam
expresia Există ceva mai mult”.
Amintindu-le cât de mult ţinea Isus la copii
şi la tineri, Episcopul Romei i-a îndemnat pe copiii şi tinerii din „Acţiunea Catolică”
să aibă la rândul lor o inimă care să ţină la Isus, subliniind că acel „a deveni mare”
înseamnă a-l iubi mult pe Isus, a-i asculta Cuvântul, a vorbi cu El în rugăciune,
a-l întâlni în Sfintele Sacramente, la Sfânta Liturghie, în sacramentul Spovezii.
Şi, a continuat Sfântul Părinte: • „A-l iubi pe Isus înseamnă a-l cunoaşte tot
mai mult dar şi a-l face cunoscut altora; înseamnă a sta cu prietenii, chiar şi cu
cei mai săraci, cu cei bolnavi, pentru a creşte împreună”. Şi „Acţiunea Catolică”,
a spus, este tocmai parte din acel „mai mult” pentru că: • „Nu sunteţi singuri
în a-l iubi pe Cristos, sunteţi numeroşi, vă ajutaţi unii pe alţii pentru că nu vreţi
să lăsaţi singur nici un prieten, ci vreţi să spuneţi cu voce tare că este frumos
să-l ai pe Isus ca prieten, că este frumos să fiţi împreună, ajutaţi de părinţii voştri,
de preoţi şi de animatori. Astfel veţi deveni mari cu adevărat, nu doar pentru că
creşteţi în înălţime ci pentru că inima voastră se deschide la bucuria şi la iubirea
pe care v-o dăruieşte Isus”.
Întrebat despre ce însemnă cu adevărat a iubi
până la capăt, Benedict al XVI-lea le-a spus copiilor şi tinerilor că este vorba despre
„o chestiune foarte importantă, că este foarte important ca ei să înveţe să iubească,
să iubească cu adevărat, să înveţe arta adevăratei iubiri. Evocând din nou anii copilăriei
şi ai tinereţii, Succesorul lui Petru le-a spus: • „Şi eu, în anii tinereţii mele
doream ceva mai mult decât ceea ce îmi prezenta societatea şi mentalitatea timpului.
Voiam să respir aerul pur, mai ales doream o lume frumoasă şi bună, aşa cum Dumnezeu
Tatăl a voit-o pentru noi toţi”. „Şi” – a subliniat – „am înţeles tot mai mult
că lumea devine frumoasă şi bună dacă se cunoaşte această voinţă a lui Dumnezeu. Şi
dacă lumea este în corespondenţă cu această voinţă a lui Dumnezeu, care este adevărata
lumină, atunci frumuseţea şi iubirea dau sens lumii”. Sfântul Părinte i-a îndemnat
apoi cu forţă pe tineri: • Voi nu puteţi şi nu trebuie să vă adaptaţi la o iubire
redusă la marfă de schimb, la o marfă de consum fără respect faţă de sine şi faţă
de alţii, incapabilă de castitate şi de puritate”. De multe ori, iubirea propusă de
mijloacele de comunicare în masă, în Internet, nu este iubire ci egoism, închidere,
dând iluzia unui moment dar care nu vă face fericiţi, nu vă ajută să creşteţi, ci
vă leagă asemenea unui lanţ care sufocă gândurile şi sentimentele cele mai frumoase,
elanul autentic al inimii, acea forţă ce nu poate fi oprită şi care este reprezentată
de iubire şi care-şi găseşte forma maximă de exprimare în Isus, aflându-şi în Duhul
Sfânt acea forţă de neoprit şi acel foc care vă înflăcărează viaţa, gândurile şi sentimentele”.