Libertatea este adevăr: reflecţia Papei asupra învăţăturii teologului Romano Guardini
(RV - 29 octombrie 2010) Viziunea creştină asupralumii, ca instrument
pentru a se apropia de adevărul lui Dumnezeu. De-a lungul acestui parcurs interior,
întreţesut de dialog şi altele, şi-a consumat viaţa de preot şi teolog Romano Guradini.
Benedict al XVI-lea, care, ca tânăr, a fost student al lui Guardini, a vorbit despre
punctele fundamentale ale reflecţiei acestui teolog în audienţa acordată vineri dimineaţă
în Vatican participanţilor la Congresul promovat de Fundaţia „Romano Guradini”, dedicat
analizei „eredităţii spirituale şi intelectuale” a omului de studiu italo-german,
decedat în urmă cu 40 de ani.
„Un om al dialogului interior” şi al schimbului
cultural cu oamenii, pasionat „de adevărului despre Dumnezeu şi despre om”: nu ca
simplu exerciţiu de abstracţie, dar ca cercetare ce duce la alegerea binelui în privinţa
aproapelui. Este o privire competentă - a celui care a avut prilejul de a-l asculta
şi studia încă de tânăr - şi plină de admiraţie, cea pe care Benedict al XVI-lea o
dedică lui Romano Guradini, celebrat în aceste zile de un Congres al Fundaţiei din
Berlin care poartă numele teologului, născut la Verona în 1885 şi decedat pe 1 octombrie
1968, la München în Bavaria. Pe teolog - a amintit Papa - nu-l interesa „să cunoască
un lucru oarecare sau multe lucruri; el voia să cunoască adevărul despre Dumnezeu
şi adevărul despre om”, să descopere ce însemna „chrtistiliche Weltanschaung”,
viziunea creştină despre lume: • “Und diese Orientierung seiner Lehre war es...
Şi aceasta era orientarea învăţământului său care ne impresionase pe noi tinerii:
noi, de fapt, nu voiam să cunoaştem o explozie a tuturor opiniilor care existau în
interiorul şi în afara creştinătăţii, pentru că noi voiam să cunoaştem ceea ce este.
Şi acolo se afla unul care, fără nici o teamă şi în acelaşi timp cu toată seriozitatea
gândirii critice, se punea în faţa acestei întrebări şi ne ajuta să-i urmăm gândirea.
Totuşi,
a continuat Benedict al XVI-lea, chiar dacă adevărul despre Dumnezeu „nu este abstract
sau transcendent, dar se găseşte în realitatea vie-concretă, în figura lui Isus Cristos”,
uneori chiar omul cel mai disponibil „nu întotdeauna” înţelege „ceea ce spune Dumnezeu”.
Este de trebuinţă, atunci, „un corector, şi acesta consistă în schimbul cu altul”: •
“Guardini war ein Mann des Dialogs... Guardini era un om al dialogului. Operele
sale s-au născut aproape fără excepţie dintr-un dialog, cel puţin interior (…). Din
deschiderea Omului pentru adevăr, potrivit lui Guardini, urmează un ethos, un fundament
pentru comportamentul nostru moral faţă de aproapele nostru, ca cerinţă a existenţei
noastre. Tocmai pentru că omul îl poate întâlni pe Dumnezeu, poate acţiona pentru
bine.
Guardini, a spus Papa, a fost şi un fin pedagog pentru tineri. Idealurile
lor de autodeterminare, responsabilitate, sinceritate interioară „le purifica şi le
aprofunda”, a afirmat, învăţând că „libertatea este adevăr” şi că omul este adevărat
dacă este atare „conform naturi” care duce la Dumnezeu. În afară de aceasta, a adăugat
Pontiful, însoţind tinerii, Guardini a căutat şi o nouă abordare a liturgiei: •
“Wiederentdeckung der Liturgie war für ihn Wiederentdeckung der Einheit…Redescoperirea
liturgiei pentru el era redescoperirea unităţii dintre spirit şi trup în plinătatea
omului întreg. Într-adevăr, atitudinea liturgică este mereu o atitudine fizică şi
spirituală. Rugăciunea este lărgită de acţiunea fizică şi comunitară şi astfel se
deschide spre întreaga realitate.
Cu urarea ca studierea atentă a operelor
lui Romano Guardini „să aprofundeze conştiinţa fundamentelor creştine ale culturii
şi societăţii noastre”, Benedict al XVI-lea a încheiat cu o reflecţie asupra „actualităţii
perene” a „raportului dintre credinţă şi lume”, care a stat în centrul gândirii teologului: •“Er
sah gerade in der Universität…Guardini vedea în universitate locul căutării adevărului.
Aceasta însă poate fi numai dacă ea este liberă de orice manipulare şi de orice implicare
politică sau de alt gen. Astăzi mai mult ca oricând, într-o lume făcută din globalizare
şi fărâmiţare, e necesar ca această exigenţă să fie dusă mai departe.