În Irak, condamnarea la moarte a lui Tarek Aziz: „nu”, din partea Sfântului Scaun şi a Uniunii Europene

(RV - 27 octombrie 2010) Poziţia Bisericii Catolice relativ la pedeapsa cu moartea este cunoscută. Urarea noastră este de aceea ca într-adevăr sentiţa împotriva lui Tarek Aziz să nu fie executată, tocmai pentru a favoriza reconcilierea şi reconstrucţia păcii şi dreptăţii în Irak după marile suferinţe prin acre a trecut”. Este ceea ce a afirmat marţi directorul Sălii vaticane de presă, părintele Federico Lombardi, după sentinţa de condamnare la moarte prin spânzurătoare emisă de Înalta Curte penală din Bagdad împotriva ex vicepremierului irakian şi strâns colaborator al lui Sddam Hussein. În privinţa unei posibile intervenţii umanitare - a subliniat părintele Lombardi - Sfântul Scaun obişnuieşte să acţioneze în formă publică, dar pe căile diplomatice la dispoziţia sa”. Un categoric „nu execuţiei capitale a lui Tarek Aziz a venit şi de la Uniunea Europeane şi de in partea episcopilor irakieni.

În legătură cu acest caz redacţia noastră centrală l-a contactat Mario Marazziti, purtător de cuvânt al Comunităţii Sfântul Egidiu, promotoare a moratoriului mondial împotriva pedepsei cu moartea:
• Irakul are nevoie să coboare tonul violenţei şi să regăsească raţiuni pentru o reconciliere naţională. Condamnarea la moarte a lui Tarek Aziz riscă să fie, la distanţa de ani, pedepsirea unui protagonist, unde cine învinge descarcă asupra unuia dintre vinovaţi, sau reţinuţi astfe în trecut, toate culpele. Oricare ar putea fi acuzaţia împotriva lui Tarek Aziz, Irakul are nevoie mai puţin de moarte. În acest moment, din păcate, Curtea are a decis această sentinţă teribilă, riscă să plaseze Irakul şi mai departe de parcursul pe care îi urmează ţările lumii, care încearcă să se elibereze de pedeapsa capitală.
Urarea mea este ca guvernul irakian care are posibilitatea, să poată comuta această sentinţă. În sânul guvernului irakian, suntem la cunoştinţă de prezenţa unor miniştri care nu sunt favorabili pedepsei cu moartea. Am avut eu însumi ocazia de a vorbi cu mai mult de zece directori de închisori irakieni care nu mai suportă moartea. Cred că s-ar putea interpreta un nou curs, tocmai neaplicând această pedeapsă capitală, care nu adaugă nimic şi nu face mai sigură situaţia ţării. Ar fi o ocazie, un semnal uriaş dat lumii şi chiar ţării: nu mai trebuie ucis nimeni. Trebuie să lucrăm cu adevărat pentru a apăra viaţa în orice împrejurare iar Statul nu poate coborî niciodată la nivelul celui care ucide.