Pace şi libertate religioasă în Orientul Mijlociu: Papa în omilia Liturghiei de încheiere
a Sinodului special al Episcopilor. Noua evanghelizare, tema Sinodului general din
2012
(RV - 24 octombrie 2010) A nu se resemna niciodată în lipsa păcii. Pacea e posibilă.
Pacea este urgentă. Este vibrantul apel lansat duminică dimineaţă de Benedict
al XVI-lea, în timpul Liturghiei de încheiere a Sinodului special pentru Orientul
Mijlociu, celebrată în Bazilica Sfântul Petru, la mormântul Apostolului. În predica
sa, Pontiful a reafirmat şi necesitatea de a garanta „o autentică libertate religioasă
şi de conştiinţă” şi de a continua drumul ecumenic şi dialogul cu islamul. Apoi, Sfântul
Părinte a anunţat Sinodul general ordinar pentru anul 2012, dedicat noii evanghelizări.
Evanghelia duminicii a fost proclamată în latină şi greacă în timp ce intenţiile sau
ecteniile de la rugăciunea credincioşilor au fost în arabă, engleză, farsi (persiană),
turcă şi ebraică: rugăciuni pentru abaterea zidurilor „prejudecăţii şi duşmăniei”
şi pentru sprijin „celor persecutaţi din cauza Evangheliei”.
• Nu
trebuie niciodată a se resemna în cazul lipsei de pace. Pacea este posibilă. Pacea
este urgentă.
În acest îndemn puternic Benedict al XVI-lea rezumă speranţele
acumulate de Sinodul pentru Orientul Mijlociu. Un Sinod dedicat „comuniunii cu Isus
şi mărturisirii iubirii sale”, aminteşte Papa, în care episcopii au „împărtăşit bucuriile
şi durerile, preocupările şi speranţele creştinilor din Orientul Mijlociu”. Către
ei s-a îndreptat reflecţia constantă a lucrărilor Adunării: • Gândul
se îndreaptă spre atâţia fraţi şi surori care trăiesc în regiunea medio-orientală
şi care se găsesc în situaţii dificile, uneori foarte grele, atât din cauza
lipsurilor materiale, cât şi a descurajării, a stării de tensiune şi uneori
din pricina fricii. Cuvântul Domnului ne oferă azi şi o lumină de speranţă
mângâietoare, acolo unde prezintă rugăciunea.
Legătura dintre rugăciune
şi dreptate devine astfel fundamentală, continuă Pontiful, deoarece „strigătul celui
sărac şi al celui asuprit află un ecou imediat în Dumnezeu”, care vrea să intervină
„pentru a reda un viitor de libertate, un orizont de speranţă”.
Apoi Benedict
al XVI-lea enumără provocările pe care trebuie să le înfrunte Biserica catolică în
Orientul Mijlociu. Prima este comuniunea, atât internă cât şi externă, pe care vrea
să o înfăptuiască cu „profundă convingere”, favorizând şi participarea credincioşilor
laici pentru ca să se deschidă „dimensiunii Bisericii universale”: •
Avem nevoie de umilinţă, pentru a ne recunoaşte limitele, erorile şi omisiunile, pentru
a putea forma cu adevărat ’o singură inimă şi un singur suflet’.
O mai deplină comuniune în interiorul Bisericii Catolice favorizează şi dialogul
ecumenic cu celelalte Biserici şi Comunităţi ecleziale.
A doua provocare
priveşte prezenţa creştinilor în Orientul Mijlociu: este adevărat, spune Papa, că
sunt puţin numeroşi, dar sunt purtători ai Vestei celei Bune a iubirii lui Dumnezeu
pentru om, ai Cuvântului de mântuire: • Acest Cuvânt de mântuire (…) este
singurul Cuvânt în stare să rupă cercul vicios al răzbunării, urii şi
violenţei. Dintr-o inimă purificată, în pace cu Dumnezeu
şi cu aproapele, pot lua naştere propuneri şi iniţiative de pace la nivel local, naţional
şi internaţional. În asemenea lucrare, la realizarea căreia este chemată
întreaga comunitate internaţională, creştinii, cetăţeni cu titlu deplin,
pot şi trebuie să-şi dea contribuţia în spiritul fericilor, devenind
făuritori de pace şi apostoli de reconciliere în beneficiul întregii societăţi.
De
prea mult timp, subliniază Benedict al XVI-lea, în această regiune persistă conflicte,
războaie, violenţe, terorism. Pacea, dar al lui Dumnezeu, este şi rezultat al unui
efort colectiv: al oamenilor de bunăvoinţă, al instituţiilor naţionale şi internaţionale,
pentru că „nu trebuie niciodată a se resemna în faţa lipsei păcii. Pacea este posibilă.
Pacea este urgentă”. • Pacea este condiţia indispensabilă pentru o viaţă
demnă a persoanei umane şi a societăţii. Pacea este şi cel mai bun remediu pentru
a evita emigrarea din Orientul Mijlociu (…) Să ne rugăm pentru pacea
în Ţara Sfântă. Să ne rugăm pentru pacea în Orientul Mijlociu, angajându-ne pentru
ca atare dar al lui Dumnezeu oferit oamenilor de bunăvoinţă să se răspândească
în lumea întreagă.
Cea de-a treia provocare pentru Biserica catolică în
regiune, spune mai departe Papa, este promovarea unei „autentice libertăţi religioase
şi de conştiinţă”, adesea foarte limitată, în timp ce ea este un drept fundamental
al persoanei umane pe care fiecare Stat este ţinut să-l respecte şi o contribuţie
pe care creştinii o pot aduce societăţii: • Lărgirea acestui spaţiu de
libertate devine o exigenţă pentru a garanta tuturor celor care aparţin la diferite
comunităţi religioase adevărata libertate de a trăi şi profesa propria credinţă. Atare
argument ar putea deveni obiect de dialog între creştini şi musulmani, dialog a cărui
urgenţa şi utilitate a fost reafirmată de Părinţii sinodali.
În
afară de aceasta, pentru a răspunde unei „profunde exigenţe” a Orientului Mijlociu
şi nu numai, Benedict al XVI-lea a anunţat viitoarea Adunare generală ordinară a Sinodului
episcopilor, dedicată evanghelizării.
Papa a spus că - „după ce a consultat
episcopatul din lumea întreagă şi după ce a ascultat Consiliul Ordinar al Secretariatului
general al Sinodului Episcopilor”: • Am decis să dedic următoarea Adunare
Generală Ordinară, în 2012, următoarei teme:„Nova evangelisatio
ad christianam fidem tradendam - Noua evanghelizare pentru transmiterea
credinţei creştine”.
În fine, Papa i-a asigurat pe credincioşii
di Orientul Mijlociu: „Nu sunteţi niciodată singuri - le-a spus - Sfântul Scaun şi
întreaga Biserică vă însoţeşte”.