Valorile creştine sunt garanţie de justiţie şi solidaritate. Se recomandă integritate, onestitate şi rectitudine. Papa l-a primit pe noul ambasador al României pe lângă Sfântul Scaun, Dl. Bogdan Tătaru-Cazaban

(RV - 21 octombrie 2010) Evocând vizita lui Ioan Paul al II-lea în România, în 1999, prima într-o ţară majoritar ortodoxă, Benedict al XVI-lea a asigurat că Biserica catolică vrea să continue dialogul dorit cu ansamblul comunităţilor creştine. A dat aceste asigurări în discursul în limba franceză adresat joi dimineaţă noului ambasador al României pe lângă Sfântul Scaun, Domnul Bogdan Tătaru-Cazaban, primit în audienţă în Palatul Apostolic din Vatican cu ocazia prezentării Scrisorilor de acreditare.

Papa a spus că „mărturia de fraternitate dintre catolici şi ortodocşi, în spirit de dragoste şi dreptate, trebuie să prevaleze asupra dificultăţilor şi să deschidă inimile spre reconciliere”. Integritate, onestitate şi rectitudine: sunt trei virtuţi esenţiale pentru a gestiona societăţile de azi, din ce în ce mai complexe, recomandate de papa Benedict al XVI-lea la primirea celui de-a patrulea ambasador al României pe lângă Sfântul Scaun după restabilirea raporturilor diplomatice în data de 15 mai 1990.

Astăzi redăm integral discursul Sfântului Părinte:
Domnule Ambasador,
sunt fericit să vă primesc dimineaţa aceasta, în momentul în care prezentaţi Scrisorile care vă acreditează în calitate de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii România pe lângă Sfântul Scaun. Vă mulţumesc pentru cuvintele amabile pe care mi le-aţi adresat. În schimb, mi-ar face plăcere să binevoiţi a exprima Excelenţei Sale Domnului Traian Băsescu, Preşedintele României, salutul meu cordial pentru persoana sa şi urările de fericire şi de pace pentru poporul român. Salut, de asemenea, prin dumneavoastră, guvernul şi toate autorităţile ţării. Doresc deopotrivă să salut în mod fratern pe Preafericirea Sa Daniel, patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

În urmă cu douăzeci de ani, România a decis să scrie o nouă pagină în istoria sa. Dar atât de mulţi ani trăiţi sub jugul unei ideologii totalitare lasă urme adânci în modul de a gândi, în viaţa politico-economică şi în oameni. După momentul de euforie de libertate, naţiunea dumneavoastră s-a angajat cu determinare în procesul de reconstrucţie şi de vindecare. Intrarea sa în Uniunea Europeană a marcat astfel un reper important în căutarea pentru o democratizare autentică. Pentru a continua această renovare în profunzime, noile provocări de relevat sunt numeroase pentru a evita ca societatea dumneavoastră să se bazeze exclusiv pe urmărirea bunăstării şi poftei de câştig, consecinţe uşor de înţeles ale unei perioade de mai mult de 40 de ani de privaţiuni. Desigur, este necesar să prevaleze înainte de toate integritatea, onestitatea şi loialitatea. Aceste virtuţi ar trebui să inspire şi să conducă toate segmentele societăţii pentru o bună gestiune. Ghidându-i pe cetăţeni, ele contribuie în mod eficient la regenerarea ţesutului politic, economic şi social al lumii contemporane din ce în ce mai complexe.

România este constituită de un mozaic de popoare. O asemenea varietate poate fi considerată ca un obstacol în calea unităţii naţionale, dar poate fi, de asemenea, văzută ca o îmbogăţire a identităţii sale, ea fiind una dintre caracteristicile sale. Prin urmare, este necesar să se asigure ca toată lumea să aibă locul său legitim în societate mergând dincolo de această varietate şi respectând-o. Gestionarea moştenirii lăsate de comunism este dificilă din cauza dezintegrării societăţii şi a individului pe care a favorizat-o. Adevăratele valori , au fost, de fapt, ocultate în favoarea falselor teorii care au fost idolatrizate de raţiunea de stat. Prin urmare, este vorba acum de a se angaja în dificila sarcină de a ordona în mod just afacerile umane prin buna folosire a libertăţii. Iar adevărata libertate presupune căutarea adevărului, a binelui, şi ea se realizează tocmai cunoscând şi făcând ceea ce este oportun şi just. În acest proces de refacere a legăturilor sociale, familia are primul loc. Toate eforturile ar trebui să fie făcute pentru ca ea să-şi îndeplinească funcţia de bază în societate. Cu familia, este important să se promoveze existenţa unui sistem educaţional care încurajează tinerele generaţii şi le oferă o formare la care au dreptul, capabilă să respecte şi să alimenteze capacitatea lor de a transcende limitele în care, uneori, ar vrea să se închidă. În prezenţa unor mari idealuri, tinerii vor aspira la virtutea morală şi la o viaţă deschisă la alte persoane prin compasiune şi bunătate. Familia şi educaţia sunt punctul de plecare pentru a combate sărăcia şi să contribui. de asemenea, la respectul pentru fiecare persoană, la respectul pentru minorităţi, la respectul pentru familie şi pentru viaţa însăşi. Ele sunt solul în care se înrădăcinează valorile etice de bază şi unde se poate dezvolta viaţa religioasă.

Domnule ambasador, România are o îndelungată şi bogată tradiţie religioasă, care, de asemenea, a fost rănită de decenii întunecate şi unele dintre aceste răni sunt încă mereu vii. Prin urmare, acestea trebuie să fie tratate prin mijloace care sunt acceptabile pentru fiecare dintre comunităţi. Se cuvine, într-adevăr, a repara nedreptăţile moştenite din trecut, fără frica de a face dreptate. Pentru aceasta, ar fi bine să se încurajeze o abordare care ar putea să se situeze la două niveluri: la un nivel de stat, adică, prin promovarea unui dialog autentic între stat şi diferiţii responsabili religioşi şi, pe de altă parte, prin încurajarea unor relaţii armonioase între diferite comunităţi religioase în ţara dumneavoastră.

Salut eforturile depuse de guvernele succesive pentru a stabili relaţii între Biserica Catolică şi România. Citez, printre altele, cu satisfacţie reluarea relaţiilor diplomatice reciproce pentru care celebrăm cea de-a 20-a aniversare. Am luat act, de asemenea, de noua Lege a Cultelor, pe care aţi menţionat-o în discursul dumneavoastră. Există, de asemenea, un organism de întâlnire, Comisia mixtă înfiinţată în anul 1998, ale cărei lucrări ar trebui să fie reactivate.

La rândul său, Biserica Catolică doreşte să continue să aducă naţiunii o contribuţie specifică atât în continuarea edificării societăţii româneşti cât şi în dialogul dorit cu toate comunităţile creştine necatolice. În acest sens, ea vede în dialogul ecumenic o cale privilegiată pentru a-i întâlni pe fraţii săi în credinţă şi pentru a construi cu ei Împărăţia lui Dumnezeu, respectând specificitatea fiecăruia. Mărturia de fraternitate între catolici şi ortodocşi, într-un spirit de caritate şi de justiţie, trebuie să prevaleze asupra dificultăţilor şi să deschidă inimile spre reconciliere. În acest domeniu, roadele vizitei istorice efectuate, în urmă cu vreo zece ani, de Papa Ioan Paul al II-lea, prima într-o naţiune predominant ortodoxă, sunt numeroase. Ele trebuie să consolideze angajamentul de a dialog în dragoste şi în adevăr şi să promoveze iniţiative comune. Un astfel de dialog constructiv nu va înceta să fie un ferment de unitate şi armonie, nu numai pentru ţara dumneavoastră, dar şi pentru Europa. În această împrejurare fericită, aş dori, de asemenea, să salut călduros pe episcopii şi credincioşii Bisericii Catolice din România.

În momentul în care începeţi misiunea dumneavoastră, vă prezint, Domnule Ambasador, urările mele cele mai bune pentru sarcina nobilă care vă aşteaptă, asigurându-vă că veţi găsi mereu la colaboratorii mei o primire atentă şi o înţelegere cordială. Asupra dumneavoastră, Excelenţă, a familiei dumneavoastră şi colaboratorilor, asupra întregului popor român şi conducătorilor săi, invoc din toată inima belşugul binecuvântărilor lui Dumnezeu.

La Vatican, 21 octombrie 2010
 
Aici serviciul audio: