Sinodul episcopilor. Prezentată luni Relaţia de după discuţiile în plen: creştinii în Orientul Mijlociu nu sunt singuri

(RV - 18 octombrie 2010) Dimineaţă cu program dens, luni, la Sinodul pentru Orientul Mijlociu, în curs în Vatican pe tema „comuniune şi mărturie”. În prezenţa lui Benedict al XVI-lea, de fapt, raportorul general, Antonios Naguib, patriarh de Alexandria al Copţilor din Egipt, şi secretarul special, Joseph Soueif, arhiepiscop de Cipru al Maroniţilor, au prezentat „Relatio post disceptationem - Relaţia de după discuţie” în care au fost rezumate argumentele principale tratate până acum de Sinod, în baza cărora se vor elabora Propositiones - Propunerile finale.

Dimineaţa, ceva mai târziu, apoi, o delegaţie a Părinţilor sinodali l-a întâlnit pe Ministrul de Externe italian, Franco Frattini, în prezenţa ambasadorului italian pe lângă Sfântul Scaun, Antonio Zanardi Landi. În cursul după amiezii, programul Sinodului continuă cu uşile închise, intrând în acţiune Circuli minores - grupurile de lucru.

Multe sunt temele tratate în relaţia patriarhului Naguib, dar unică este certitudinea: creştinii din Orientul Mijlociu nu sunt singuri. Se pleacă de la importanţa Cuvântului lui Dumnezeu, de la faptul că a fi creştini înseamnă a fi misionari şi că vestirea religioasă paşnică nu este prozelitism, deoarece Isus cere creştinilor nu să convingă, ci să mărturisească cu bucurie Evanghelia. Au fost reafirmate libertatea religioasă şi de conştiinţă, egalitatea cetăţenilor în faţa legii, importanţa mijloacelor de comunicaţie, instrument puternic şi preţios în răspândirea mesajului evanghelic. S-a afirmat necesitatea acordării unui larg spaţiu şcolilor şi universităţilor catolice, loc privilegiat de coexistenţă paşnică, ce trebuie susţinute.

Pentru pagina politică, se condamnă violenţa din orice parte ar proveni, se exprimă solidaritate palestinienilor, a căror situaţie actuală - se citeşte în Relaţie - favorizează fundamentalismul, şi se cere comunităţii internaţionale să ţină cont de situaţia dramatică a creştinilor în Irak.

Centrală şi tema emigraţiei: este un drept natural, spune Sinodul, dar nu trebuie încurajată ca opţiune preferabilă, trebuie mai curând favorizată pacea şi dezvoltarea pentru ca creştinii să rămână în Orientul Mijlociu. Privirea Aulei sinodale se lărgeşte şi spre diaspora deoarece Bisericile orientale menţin contacte cu credincioşii şi în afara ţării de origine. Iar chestiunea migraţiei îi priveşte şi pe cei care imigrează în regiune, precum africanii şi asiaticii, care adeseori sunt exploataţi în domeniul muncii, şi de aceea trebuie primiţi şi susţinuţi. Atenţie şi la tineri şi femei, forţa prezentului şi speranţa viitorului, precum şi la laici şi la noile realităţi bisericeşti, la valoarea vieţii monastice şi contemplative care trebuie redescoperite. A fost sugerată apoi o „bancă de preoţi” şi una analogă pentru laici, încă să se aibă mereu persoane dispuse să întâlnească credincioşii aflaţi în dificultate.

Cât priveşte dialogul ecumenic, Părinţii sinodali, urmează linia lui Benedict al XVI-lea, că fără comuniune nu există mărturie şi că divizarea este un scandal. Trebuie depus un efort sincer pentru a depăşi prejudecăţile, spune Aula. S-a propus apoi intrarea patriarhilor în Conclav şi gândul la o formă nouă de exerciţiu a primatului care să nu dăuneze misiunea episcopului Romei şi care să se inspire din formele ecleziale din primul mileniu. O temă delicată, spune Sinodul, care ar trebuie să fie studiată de o comisie specială pluridisciplinară, însărcinată de Papa. Auspicii ulterioare privesc crearea de mass-media ecumenice şi instituirea de comisii locale care să aprofundeze ecumenismul.

Şi mai departe: spaţiu pentru familia ameninţată de viziunea relativistă din Occident, şi pentru cateheză, care promovează valori morale şi sociale şi ajută la contrastarea sectelor; „da” unui acord asupra unui text arab unic pentru rugăciunea duminicală, la fel şi pentru ideea unificării datei sărbătorilor Crăciunului şi Paştelui. În raporturile cu evreii, se pronunţă pentru soluţia „două popoare-două State” pentru conflictul israeliano-palestinian; se invocă dialogul la toate nivelurile, se refuză antisemitismul şi anti-ebraismul, precum şi interpretarea tendenţioasă a unor versete din Biblie care justifică violenţa.

Cu musulmanii, spune Sinodul, să se privească la ceea ce uneşte, precum sfinţenia de viaţă şi să se evite orice acţiune provocatoare. „Am dori - se citeşte în Relaţie - ca principiul coranic ’Nici o constrângere în religie’ să fie realmente pus în practică”, deoarece libertatea religioasă este la baza unor raporturi sănătoase între creştini şi musulmani. Toţi apoi, trebuie să transforme propria mentalitate pentru a depăşi spiritul confesionalismului, înfruntând problemele socio-politice nu ca drepturi de reclamat pentru creştini, ci ca drepturi universale.

În fine, să se lucreze împreună, toţi uniţi pentru binele comun al societăţii, pentru o cetate de comuniune, şi pentru o nouă auroră a Orientului Mijlociu, relaţia se încheie cu 23 de întrebări: revine grupurilor de lucru - Circuli minores - să răspundă pentru a pregăti Propositiones - Propoziţiile sau Propunerile finale ale Sinodului.

Aici serviciul audio: