Scrisoare pastorală a tuturor Episcopilor catolici din România despre situaţia actuală a ţării

(RV - 16 octombrie 2010) Urmare a sesiunii de toamnă a Conferinţei Episcopilor Catolici din România, desfăşurată la Lugoj în perioada 28-30 septembrie, propunem mai jos primul rezultat al celor decise şi consemnate în comunicatul final. Este prima Scrisoare cu caracter pastoral în numele întregului episcopat catolic din România, ea fiind receptată de fiecare episcop în dieceza sau eparhia sa. Documentul are în vedere situaţia ţării în care se află şi activează ca cetăţeni credincioşii celor 11 dieceze catolice: 6 romano-catolice şi 5 greco-catolice la care se adaugă vicariatul de Bucureşti.

Către Clerul diecezelor şi eparhiilor din România.
Tuturor persoanelor consacrate, iubiţilor credincioşi şi credincioase.

Episcopii catolici din România, întruniţi în sesiunea de toamnă a Conferinţei episcopale, la Lugoj, având în vedere situaţia actuală a ţării, doresc să vă transmită un mesaj pastoral.

“Caritas enim Christi urget nos” (2Cor 5,14), caritatea Domnului nostru Isus Cristos ne îndeamnă pe noi, ca Biserică (instituţie divino-umană ce trebuie să se îngrijească de binele sufletesc al credincioşilor catolici şi nu numai), să împărtăşim problemele dificile ale timpurilor actuale şi să reflectăm asupra modalităţilor în care am putea veni în sprijinul pastoral al celor care au de suferit de pe urma actualei perioade de criză economică şi politică pe care o traversează România.

Cum a subliniat în repetate rânduri în ultima vreme Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea, criza prin care trecem este în primul rând una de ordin moral. De aceea, orice putere, dacă nu este bazată pe o responsabilitate morală şi nu este motivată de un profund respect al persoanei, înseamnă distrugerea umanului în sens absolut.

Suntem cu toţii conştienţi de efectele crizei şi simţim urmările dramatice ale măsurilor de austeritate. Acestea au afectat la noi mai ales pe lucrătorii din sectorul public, pe cei care îi educă pe copii, pe cei care îngrijesc bolnavii, pe cei care asigură liniştea publică, dar şi persoanele în vârstă şi în general familiile vulnerabile, adică pe acelea cu venituri mici. Aceste soluţii de criză, propuse în numele solidarităţii, dar o solidaritate care nu ţine seama de dialogul şi de consensul social, care nu respectă transparenţa deciziilor şi a actului de guvernare, care doreşte restrângerea dreptului la liberă exprimare, nu poate fi decât “o vorbă goală care amăgeşte” (Ef 5,6).

Consecinţele le putem vedea cu toţii în viaţa de fiecare zi, iar ele se agravează de la o lună la alta: acutizarea sărăciei, precaritatea locurilor de muncă, degradarea actului medical şi al celui educativ, creşterea migraţiei forţei de muncă cu urmări dezastruoase în planul dezbinării familiei, abandonul şcolar, consumul de droguri, pierderea gustului şi a respectului pentru darul cel mai de preţ făcut de Dumnezeu omului: viaţa.

De aceea dorim să reafirmăm cu putere demnitatea persoanei umane şi necesitatea răsplătirii muncii cu un salariu corespunzător ce permite un nivel de trai decent şi oferă condiţiile necesare creşterii, educării şi formării tinerei generaţii. Reamintim şi subliniem faptul că persoanele cu dizabilităţi, cele în vârstă, bolnavii, săracii, orfanii, migranţii şi alte categorii de persoane ce necesită asistenţă social-caritativă, sunt cetăţeni cu dreptul la o viaţă decentă iar măsura grijii faţă de acestea reflectă de fapt nivelul de civilizaţie al unei naţiuni.

Dorim de asemenea să subliniem că întregul context actual oricât de dificil ar părea trebuie să constituie pentru noi creştinii o ocazie de întărire în credinţă şi speranţă în iubirea lui Cristos. O invitaţie la a nu ne închide sufletele în egoismul propriilor probleme şi necesităţi, ci tocmai dimpotrivă, întorcându-ne spre Cristos, prin convertire şi rugăciune, să regăsim acele valori creştine ce punându-ne împreună, ne ajută să putem răspunde unor probleme ale semenilor noştri. Astfel încurajăm apostolatul ordinelor şi congregaţiilor călugăreşti, asociaţiile Caritas diecezane, asociaţiile persoanelor cu dizabilităţi, asociaţiile pentru viaţă, educarea şi catehizarea tinerei generaţii la diferite nivele.

“Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi” (Mt 11,28).

Cristos Domnul ne cheamă şi astăzi să ne apropiem cu încredere de El, mai cu seamă atunci când suntem obosiţi sau în dificultate şi ne promite că dacă vom şti să învăţăm blândeţea şi smerenia Lui, vom găsi odihnă sufletelor noastre. Noi, Păstorii Bisericii din România, împărtăşind dificultăţile credincioşilor noştri, vă asigurăm de rugăciunile noastre pentru fiecare dintre voi şi pentru cei care actualmente au fost rânduiţi la cârma ţării, pentru ca Domnul să-i lumineze, şi să-i responsabilizeze asupra împlinirii misiunii de care vor trebui şi ei să dea socoteală la timpul potrivit.

“Harul Domnului nostru Isus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Spirit să fie cu voi toţi!” (2Cor 13,13).

Episcopii catolici din România