La Liturghia pentru proclamarea a 6 noi Sfinţi, invitaţia Papei la „a se ruga fără descurajare”; apoi, la antifonul „Angelus”, apel la urmărirea binelui comun în politică

(RV - 17 octombrie 2010) A se ruga neobosit: este invitaţia lui Benedict al XVI-lea în Duminica a 29-a din Timpul de peste an, 17 octombrie, pe care a calificat-o drept „o sărbătoare a sfinţeniei”. Într-adevăra episcopul Romei a prezidat în Piaţa Sfântul Petru Liturghia euharistică la începutul căreia a oficiat ritul proclamării a 6 noi Sfinţi de 5 naţionalităţi: un preot polonez, un călugăr canadian, o fondatoare spaniolă, una australiană şi una italiană şi o călugăriţă clarisă tot italiană. Au participat zeci de mii de credincioşi provenind din Spania, Polonia, Canada, Australia şi Italia.

La terminarea Liturghiei şi înainte de antifonul „Îngerul Domnului”, Pontiful a adresat un salut participanţilor la cea de-a 46-a Săptămână Socială a catolicilor italieni organizată episcopat în oraşul Reggio Calabria din sudul ţării, trasând „o agendă de speranţă” cu apelul la politică pentru ca să urmărească binele comun.

„Uneori simţim oboseală, descurajare în a ne ruga; avem impresia că rugăciunea nu este apoi atât de folositoare pentru viaţă”. Cu aceste cuvinte Benedict al XVI-lea exprimă neîncrederea care uneori îl cuprinde pe fiecare dintre noi. Mai mult: fotografiază o ispită tot atât de comună: „Suntem tentaţi - spune - să ne dedicăm activităţii, să folosim toate mijloacele omeneşti pentru a ne atinge scopurile, şi nu recurgem la Dumnezeu”. Cu toate acestea - afirmă Papa - prin parabola judecătorului necinstit, din Evanghelia acestei duminici, Isus învaţă: „dacă un judecător necinstit în cele din urmă se lasă convins de rugămintea unei văduve, cu cât mai mult Dumnezeu, care este bun, îi va asculta pe cei care îl roagă”.
• Într-adevăr Dumnezeu este generozitatea în persoană, este îndurător, şi în consecinţă mereu dispus să asculte rugăciunile. De aceea, nu trebuie să disperăm niciodată, dar să insistăm mereu în rugăciune.

Este clar - învaţă Păstorul universal al Bisericii - că „rugăciunea trebuie să fie o expresie de credinţă, altminteri nu este adevărată rugăciune”. „Dacă cineva nu crede în bunătatea lui Dumnezeu, nu se poate ruga cu adevărat aşa cum trebuie.
• Credinţa este esenţială ca bază a atitudinii rugăciunii. Este ceea ce au făcut cei şase noi Sfinţi care astăzi sunt propuşi veneraţiei Bisericii universale: Stanisław Sołtys, André Bessette, Cándida María de Jesús Cipitria y Barriola, Mary of the Cross MacKillop, Giulia Salzano şi Battista Camilla Varano.

Apoi Benedict al XVI-lea a amintit pe fiecare dintre cei 6 noi sfinţi din 5 ţări:
•“Święty Stanisław Kazimierczyk, zakonnik z XV wieku, i dla nas może być przykładem i orędownikiem...” Sfântul Stanisław Kazimierczyk, preot polonez din secolul al XV-lea, şi-a legat întreaga viaţă de Euharistie. Împărtăşania a fost „izvorul şi semnul” practicii de iubire faţă de aproapele.

•“Frère André Bessette, originaire du Québec, au Canada, et religieux de la Congrégation de la Sainte-Croix, connut très tôt la souffrance et la pauvreté…” Călugărul canadian din Congregaţia Sfintei Cruci, care a cunoscut suferinţa şi sărăcia, a trăit credinţa ca opţiune „de a se lăsa liber şi din iubire în voia lui Dumnezeu.

• “La Madre Cándida María de Jesús Cipitria y Barriola…” Despre spaniola călugăriţa Cándida María Papa a amintit că „sub îndrumarea părinţilor săi spirituali iezuiţi a ales să trăiască numai pentru Domnul.

• “…the courageous and saintly example of zeal, perseverance and prayer of Mother Mary McKillop…” Exemplul de zel, curajos şi sfânt, de perseverenţă şi rugăciune a australienei maica Mary MacKillop a făcut-o să se dedice, ca tânără femeie, educaţiei celor săraci.

Apoi gândul Pontifului s-a îndreptat spre Giulia Salzano, învăţătoare în clasele elementare în a doua jumătate a secolului al 19-lea în regiunea Campania din Sudul Italiei:
• Maica Giulia a înţeles bine importanţa catehezei în Biserică, şi, unind pregătirea pedagogică cu fervoarea spirituală, s-a dedicat acestei lucrări cu generozitate şi inteligenţă, contribuind la formarea unor persoane de orice vârstă şi pătură socială.

Şi o referinţă la Battista Camilla Varano, călugăriţă clarisă din secolul al 15-lea care a mărturisit până la capăt sensul evanghelic al vieţii, în special perseverând în rugăciune:
• Într-o vreme în care Biserica suferea de o relaxare a moravurilor, ea a parcurs cu hotărâre calea pocăinţei şi a rugăciunii, însufleţită de dorinţa înflăcărată de reînnoire a Trupului mistic al lui Cristos.

La terminarea Liturghiei solemne de canonizare, a urmat rugăciunea mariană Angelus-Îngerul Domnului. Papa a reînnoit salutul către pelerinii veniţi pentru proclamarea noilor Sfinţi vorbind în diferite limbi. În special, în poloneză, un slaut către preşedintele Republicii Polone, prezent în Piaţa San Pietro şi pe care Benedict al XVI-lea îl primise sâmbătă în audienţă.

În italiană, pe lângă gândul la cele două noi Sfinte, episcopul Romei a adresat un apel plin de semnificaţie pe tema acţiunii sociale şi politice. Papa a salutat participanţii la cea de-a 46-a Săptămână Socială a Catolicilor Italieni care se încheia duminică, în legătura directă cu oraşul Reggio Calabria, afirmând că reuniunea „a trasat o agendă de speranţă” şi formulând auspicii de viitor:
• Urez ca urmărirea binelui comun să constituie mereu referinţa sigură pentru angajarea catolicilor în acţiunea socială şi politică.

Vă propunem, stimaţi ascultători, şi binecuvântarea apostolică invocată de Papa la întâlnirea duminicală din 17 octombrie, binecuvântare ce ajunge pe această cale cu darul său spiritual la toţi ascultătorii noştri deschişi sufleteşte să o primească în spirit de credinţă.
 
Aici serviciul audio: