Sinodul spune „nu!” fobiei faţă de creştinism şi islam. Vorbesc doi exponenţi islamici

(RV – 16 octombrie 2010) Dialogul ecumenic şi interreligios s-au aflat vineri în centrul lucrărilor Sinodului pentru Orientul Mijlociu.
În prezenţa lui Benedict al XVI-lea, s-a desfăşurat vineri dimineaţă ce-a de-a opta Congregaţie generală cu intervenţiile auditorilor şi delegaţilor fraterni, care au dus şi salutul Consiliului ecumenic al Bisericilor.
Joi după-amiază au fost rostite mult-aşteptatele discursuri ale celor doi invitaţi speciali la Sinod, ambii musulmani: sunnitul Muhammad al-Sammak, consilier politic al Marelui Muftiu al Libanului şi şiitul Ayatollah Seyed Mostafa Mohaghegh Ahmadabadi, profesor de Drept la Universitatea din Teheran.
Ambii au fost primiţi în audienţă de Sfântul Părinte.

A lucra împreună pentru binele creştinilor în Orientul Mijlociu, în optica unei Biserici universale bazată pe Euharistie; unificarea Paştelui, instituirea unei sărbători a martirilor din Orient.

Pagina dialogului ecumenic a Sinodului este amplă şi articulată şi ţinteşte spre stingerea conflictului israeliano-palestinian pentru a duce pacea în regiune.
Dar dialogul să se extindă şi la relaţiile interreligioase, cer Părinţii sinodali, amintind că ţară islamică nu înseamnă în mod automat ţară teroristă.
În acest context, s-a sugerat promovarea unei rezoluţii ONU asupra libertăţii religioase care să tuteleze în privinţa fobiilor faţă de creştinism sau faţă de islam, pentru că nu trebuie să fim timizi în a apăra dreptul de a profesa propria credinţă, aşa după cum nu trebuie uzată propria religie pentru a justifica războaie de interes politic sau economic.

Experienţele dialogului între religii sunt relatate şi de auditorii la Sinod, precum Mişcarea Focolarilor, Drumul Neocatecumenal şi Comunitatea „Sfântul Egidiu” care reafirmă importanţa prezenţei creştine în ţările islamice, acţiunea sa de promovare a păcii şi unităţii.
Este de asemenea vitală colaborarea cu laicii şi necesitatea de a oferi femeilor şi persoanelor cu dizabilităţi propria misiune în Biserică şi în lume, ca şi educarea tinerilor în vederea deschiderii spre celălalt şi a acceptării celuilalt. În acest sens, ar putea fi utilă relansarea literaturii arabo-creştine.

Apoi, privirea Sinodului se extinde la situaţia dramatică a creştinilor din Irak. Există o campanie deliberată privind alungarea lor din ţară, spun episcopii, iar comunitatea internaţională nu poate rămâne în tăcere.
De asemenea, vălul de tăcere nu trebuie să acopere nici situaţia dificilă a Bisericii din Turcia, uneori ignorată şi a cărei supravieţuire este expusă riscului.
Istoria sa, spun Părinţii sinodali, a fost scrisă şi cu sângele unor victime precum mons. Luigi Padovese, Vicar apostolic de Anatolia, ucis în mod premeditat în luna iunie de aceleaşi forţe care s-au făcut responsabile de uciderea părintelui Andrea Santoro şi a jurnalistului armean Hrant Dink.

Cum am spus, joi, în centrul lucrărilor de după-amiază şi intervenţia a doi invitaţi speciali, ambii musulmani: sunnitul al-Sammak şi şiitul Ayatollah Ahmadabadi.

Ahmadabadi: „Mutual understanding…”
„Înţelegere reciprocă. Acesta este firul conducător al intervenţiilor celor doi exponenţi islamici pentru a descrie raporturile dintre creştini şi musulmani. În mod special şiitul Ayatollah Ahmadabadi a ţinut să sublinieze că stabilitatea lumii se poate obţine numai dacă toţi pot trăi fără teamă de celălalt. Este aşadar esenţial ca credincioşii de orice religie să-şi poată exercita propriile drepturi fără a se simţi ruşinaţi.
Desigur, a continuat invitatul special, în cursul timpului au existat momente întunecate în raporturile dintre creştini şi musulmani şi subzistă încă puncte de vedere reacţionare, dar sunt şi ţări islamice în care creştinii trăiesc fără probleme alături de musulmani. Şi aceasta din urmă este calea ce trebuie urmată”.

Al-Sammak
Pe aceeaşi linie şi sunnitul al-Sammak care împărtăşeşte suferinţa creştinilor. Acum, a spus, suntem chemaţi să ne alăturăm, respectând drepturile şi îndatoririle, în lupta împotriva extremismului, pentru promovarea culturii prieteniei şi a iertării. „Pentru că”, a spus, „o prezenţă creştină în Orient care activează împreună cu islamul este o necesitate pentru lumea întreagă”.

Aici serviciul audio: