Sinodul cere libertate religioasă pentru Orientul Mijlociu. Intervenţia rabinului David Rosen

(RV - 14 octombrie 2010) Orientul Mijlociu are dreptul de a spera: este glasul unanim al Sinodului episcopilor dedicat Orientului Mijlociu, în curs în Vatican pe tema „comuniune şi mărturie”. Joi dimineaţă, în centrul Adunării generale desfăşurată în prezenţa Papei, s-au aflat şi teme precum egalitatea în drepturi şi întărirea sistemelor de comunicaţie. Miercuri după amiază, în schimb, a avut loc aşteptata intervenţie în plen a rabinului David Rosen, care a fost succesiv primit în audienţă de Benedict al XVI-lea. Joi după amiază, intervenţia a doi lideri musulmani din regiune, unul sunnit şi altul şiit, despre care vom relata în emisiunea viitoare.

Noi credincioşii din frământata regiune a Orientului Mijlociu avem dreptul de a spera şi aşteptăm mult de la acest Sinod: spun aceasta în mod răspicat episcopii amintind că regiunea lor alternează pagini întunecate, sumbre cu momente de lumină.

Într-adevăr, dacă în Liban Biserica are un rol primordial iar în anumite ţări ale Golfului se ridică noi bisericii sau că în Arabia Saudită se încurajează întâlnirile interreligioase, este adevărat şi că unde Islamul este religie de Stat, acolo lipseşte libertatea religioasă, legile asupra imigraţiei sunt restrictive, şi se duce lipsă de preoţi. Cum se pot concilia toate acestea, se întreabă părinţii sinodali, cu toleranţa despre care vorbeşte Coranul, dacă lipseşte libertatea de conştiinţă iar cetăţenii nu sunt toţi egali în faţa legii? În acest context este deci important a relansa şi sistemele de comunicaţie care favorizează cunoaşterea reciprocă, dictând agenda gândirii persoanelor.

Prin urmare e nevoie să se acorde spaţiu formării în domeniul mass-media nu numai pentru laici, dar şi pentru seminarişti, în special în cultura digitală, prezentă de acum şi în diferite naţiuni din Orientul Mijlociu. O altă temă importantă tratată în Aulă: evanghelizarea familiei, adeseori atacată de cultura occidentală care vorbeşte despre divorţ sau despre contraceptive. Nucleul familial trebuie recuperat ca Biserică domestică, centru de transmitere a credinţei.

Episcopii, apoi, îşi fac şi autocritica: creştinii nu cunosc bine Evanghelia iar divizările noastre provoacă dubii şi suferinţe. Cum pot credincioşii să privească la o Biserică care nu este în comuniune? A sosit momentul, de a păşi împreună pentru binele poporului lui Dumnezeu, căci chestiunea ecumenică în Orientul Mijlociu este una dintre principalele provocări pentru Biserica de azi. De aceea, Sinodul sugerează să se înfiinţeze „Zilele ecumenice medio-orientale”, după modelul Zilelor Mondiale ale Tineretului. Şi încă: Aula înfruntă chestiunea migraţiilor, pentru că imigraţii sunt adesea „crucificaţi, răstigniţii” între ţările de origine şi cele de primire. Trebuie prin urmare, încurajaţi creştinii din Orient să rămână în ţările lor deoarece prezenţa lor nu este o întâmplare, ci voinţa lui Dumnezeu. Pe de altă parte, însă, imigraţia justificată este un drept inalienabil, pe linie cu respectul libertăţii şi demnităţii omului. Peste toate însă se ridică un mesaj fundamental: trebuie să se treacă de la concepţia de ajutor pentru creştinii din Orient la cel al dezvoltării, pentru a-i înrădăcina în ţinuturile lor. În fine, părinţilor sinodali le-a parvenit salutul cardinalului Roger Etchegaray, preşedinte emerit ale Consiliului Pontifical al Dreptăţii şi Păcii, care a urat Sinodului să privească şi la Extremul Orient, pentru a se face astfel ca Cuvântul lui Dumnezeu să fie cunoscut şi în acele regiuni.

Însă ceea ce a dominat lucrările de miercuri după amiază, a fost intervenţia rabinului David Rosen, director al Afacerillor Religioase în cadrul Comitetului Evreiesc American şi consilier al Marelui Rabinat al Israelului:
• "The relationship today between the Catholic Church and the Jewish people …Astăzi raportul dintre Biserica Catolică şi poporul ebraic este o transformare fericită pentru timpurile noastre, a spus. Şi apoi a admis: uneori cele două religii au demonstrat o redusă cunoaştere reciprocă, dar cu trecerea anilor lucrurile s-au schimbat. Doi sunt factorii la originea schimbării: vizita lui Ioan Paul al II-lea în Orientul Mijlociu, în urmă cu 10 ani, şi imigraţia creştinilor în Israel. Familiaritatea cu creştinismul a crescut, deci, afirmă rabinul, şi datorită zecilor de organisme pentru promovarea dialogului interreligios şi numeroaselor instituţii creştine. Cât priveşte aspectul politic, rabinul Rosen subliniază pe de o parte situaţia specială a comunităţilor creştine în Ţara Sfântă, în mod inevitabil implicate, spune, în conflictul israeliano- plaestinian şi pe de alta îndatorirea Statului ebraic de a pune în act măsuri de siguranţă împotriva violenţelor continue. Este just faptul că creştinii palestinieni îşi exprimă aşteptările. afirmă Rosen, dar să o facă în sintonie cu spiritul care reglementează raporturile interreligioase.

• "The distressing situation in the Holy Land…" Totuşi, continuă rabinul, situaţia penibilă din Ţara Sfântă este sursa atâtor dureri şi pentru evreii care au o responsabilitate pentru proprii vecini. Trebuie de aceea să se facă tot posibilul pentru a uşura neajunsurile situaţiei, afirmă Rosen, şi pentru că atât în contextul ebraic cât şi în cel musulman, minoritatea creştină joacă un rol special, mai ales în a promova înţelegerea şi cooperarea interreligioasă.

• "...respecting the very fact that the Holy Land is the land of Christianity's birth…Şi ţinând cont de faptul că Ţara Sfântă este pământul în care s-a născut Creştinismul şi unde se găsesc locurile, responsabilitatea ebraică de a garanta înflorirea de comunităţi creştine este întărită de reînnoita şi crescânda fraternitate. Privirea rabinului se îndreaptă şi spre raporturile cu musulmanii, afirmând că „ocupaţia” este consecinţa şi nu originea conflictului arabo-israelian, şi exprimă urarea ca musulmanii să poată vedea prezenţa de creştini şi evrei ca deplin legitimă şi parte integrantă a regiunii Orientului Mijlociu în ansamblul său.

În acest fel, încheie rabinul Rosen, două naţiuni şi trei religii ar putea trăi în deplină demnitate, libertate şi linişte, pe baza acelui dialog trilateral la care s-a referit de atâtea ori Benedict al XVI-lea.

Aici serviciul audio: