Papa la începutul lucrărilor Sinodului pentru Orientul Mijlociu propune o meditaţie despre Întrupare. Căderea zeilor şi credinţa celor simpli

(RV - 11 octombrie 2010) Credinţa Bisericii este fundamentul care nu se clatină în pofida multelor ameninţări ce vor să o distrugă: este ceea ce a afirmat Benedict al XVI-lea luni dimineaţă, la începutul primei sesiuni generale a Sinodului pentru Orientul Mijlociu, deschis solemn duminică 10 octombrie în Bazilica Vaticană la mormântul Sfântului Petru. Vorbind liber, fără un text scris, Papa s-a oprit asupra maternităţii divine a Mariei şi a avertizat împotriva falselor divinităţi precum terorism, capitalism şi droguri ce subjugă omul, ducându-l în starea de sclavie.

Asemenea papei Ioan al XXIII-lea la începutul Conciliului Vatican II, pe 11 octombrie 1962, deci în urmă cu 32 de ani, la fel Benedict al XVI-lea a încredinţat luni dimineaţă Sinodul pentru Orientul Mijlociu Maicii Domnului, Fecioarei Maria, Născătoarea de Dumnezeu, “Theotókos”. Un „titlu îndrăzneţ”, a observat Papa, care pune în lumină „aventura lui Dumnezeu, măreţia a tot ce a făcut pentru noi”. Într-adevăr, graţie Întrupării, a spus Pontiful, Dumnezeu ne-a „atras la sine” şi ne face „să participăm în relaţia sa interioară”. A subliniat astfel legătura intrinsecă dintre maternitatea divină a Mariei şi maternitatea Bisericii:
• Unde se naşte Cristos, începe mişcarea recapitulării, începe momentul chemării, a construirii Trupului său, a sfintei Biserici. Mama lui Theόs, Mama lui Dumnezeu, este Mama Bisericii, deoarece Mama Aceluia care a venit ca să reunească pe toţi în Trupul său înviat.

Ţinând cont de această legătură dintre Theotókos şi Mater Ecclesiae, Papa s-a referit la cartea Apocalipsului subliniind că Cristos trebuie mereu să se nască pentru lume, comportând căderea zeilor, „a marilor puteri ale istoriei de azi”.
• Ne gândim la capitalurile anonime care îl robesc pe om, care nu mai sunt ceva al omului, ci sunt o putere anonimă căreia oamenii îi slujesc, de care oamenii sunt torturaţi şi chiar ucişi. Sunt o putere distructivă ce ameninţă lumea. Şi apoi puterea ideologiilor teroriste. Aparent în numele lui Dumnezeu se recurge la violenţă, dar nu este Dumnezeu: sunt falsele divinităţi cele care trebuie demascate, care nu sunt Dumnezeu.

Papa a denunţat astfel drogurile, „bestia devoratoare” ce distruge şi îşi pune mâinile pe toate părţile pământului:
• Este o divinitate, dar o divinitate falsă ce trebuie să cadă. Sau şi modul de a trăi propagat de opinia publică: astăzi se face aşa, căsătoria nu mai contează, castitatea nu mai este o virtute şi aşa mai departe. Aceste ideologi care domină, încât se impun cu forţa, sunt divinităţi. Şi în durerea Sfinţilor, a credincioşilor, a Maicii Biserici din care facem parte, trebuie să se prăbuşească aceste divinităţi.

Papa a reafirmat că, întocmai ca „în timpul Bisericii în faza ei de naştere”, şi astăzi este nevoie de „sângele martirilor” pentru a transforma lumea. Benedict al XVI-lea s-a referit apoi la capitolul 12 al cărţii Apocalipsului, unde dragonul aruncă din gură un fluviu de apă împotriva Mamei. Se părea, spune Papa, că femeia s-a înecat în acest fluviu. Dar pământul bun „absoarbe acest fluviu şi el nu mai poate vătăma”:
• Consider fluviu uşor de interpretat: sunt aceste curente care domină pe toţi şi care vor să facă să dispară credinţa Bisericii, care nu pare să mai aibă loc înaintea acestor curente care se impun ca unica raţionalitate, ca unicul mod de a trăi. Şi pământul care absoarbe aceste curente este credinţa celor simpli, care nu se lasă târâţi de aceste fluvii şi salvează Mama şi salvează Fiul.

Această „înţelepciune adevărată a credinţei simple”, care nu se lasă înghiţită de ape, a adăugat, făcând referinţă la Psalmist, „este forţa Bisericii”. Chiar dacă, uneori, se pare că temeliile pământului se clatină:
• Vedem aceasta astăzi în problemele climatice, cum sunt ameninţate temeliile pământului, dar sunt periclitate de comportamentul nostru. Se clatină temeliile exterioare deoarece se clatină cel interioare, bazele morale şi religioase, credinţa din care urmează modul just de a trăi. Şi ştim că credinţa este temelia şi, în definitiv, temeliile pământului nu sepot clătina, dacă rămâne fermă credinţa, adevărata înţelepciune.

Aici serviciul audio: