Pacea în Orientul Mijlociu şi prezenţa creştinilor în Ţara Sfântă, între temele primelor intervenţii ale părinţilor sinodali

(RV - 11 octombrie 2010) După discursul lui Benedict al XVI-lea, lucrările în Aula Sinodului din Vatican au continuat cu relaţiile introductive, prezentate de secretarul general al Adunării, mons. Nikola Eterovic, şi de raportorul general, patriarhul de Alexandria al Copţilor, din Egipt, Antonios Naguib. Cardinalul Leonardo Sandri, prefectul Congregaţiei pentru Bisericile Orientale şi preşedinte delegat al Sinodului adresase un salut tuturor în deschiderea lucrărilor după rugăciunilor prevăzute pentru Ora a Treia.

 
Pentru noi, în aula sinodală s-a aflat Isabella Piro:
• Pace şi comuniune: aceasta este tema ce revine frecvent în intervenţiile în aulă, începând de la cea a cardinalului Sandri: „Orientul vrea să ofere şi să primească speranţă”, a spus, amintind importanţa de a coopera pentru unitatea tuturor creştinilor. Centrală, apoi, denunţarea oricărei forme de violenţă:
• În unele contexte catolicii împreună cu ceilalţi creştini suferă încă ostilităţi, persecuţii şi lipsă de respect pentru dreptul fundamental la libertatea religioasă. Terorismul şi alte forme de violenţă nu cruţă nici pe fraţii noştri evrei şi musulmani. Acte, omeneşte vorbind, nedemne, se multiplică şi lovesc victime inocente.

Apoi, a luat cuvântul mons, Eterović, care a amintit înainte de toate că „Ţara Sfântă este dragă tuturor creştinilor” şi că ea este şi „casa fraţilor şi surorilor evrei şi musulmani”.

A amintit de mons. Luigi Padovese, vicar apostolic de Anatolia şi preşedinte al Conferinţei Episcopale Turce:
• “Sadly his excellence most reverend Luigi Padovese…” Ucis în mod barbar în luna iunie, el nu este prezent. Poată el mijloci pentru succesul Sinodului, a adăugat, rugându-se apoi pentru căinţa celor care au fost implicaţi în tragica sa moarte.

Secretarul general al Sinodului a amintit numeroasele lucrări culturale şi sociale ale Biserici în Orientul Mijlociu, subliniind că prezenţa continuă a creştinilor în Ţara Sfântă oferă un motiv valid de speranţă pentru prezentul şi viitorul regiunii. „Ţara Sfântă este locul lor nativ, patria lor - a spus - la construirea cărora în State democratice şi prospere doresc să-şi aducă aportul preţios şi unic, dispuşi să colaboreze cu toţi oamenii de b ună voinţă”.

În continuare, s-a acordat larg spaţiu „Relaţiei dinaintea discuţiei” prezentată de patriarhul Naguib. Numeroase temele tratate pentru a trasa linia generală a lucrărilor sinodale. Înainte de toate, a reafirmat importanţa Sfintelor Scripturi: Cuvântul lui Dumnezeu „este sursa teologiei, a spiritualităţii şi vieţi apostolice şi misionare”. Apoi, patriarhul Copţilor din Egipt s-a referit la situaţia specifică a creştinilor în Orientul Mijlociu: a subliniat unitatea în multiplicitate, necesitatea de a coopera şi de a încuraja vocaţiile, tinerii, familiile, institutele de viaţă consacrată.

Centrală, atenţia acordată laicităţii pozitive a Statelor, care să permită Bisericii să aducă o contribuţie eficace şi rodnică pentru a ajuta astfel statutul cetăţenilor pe baza egalităţii şi democraţiei. Deşi creştinii sunt mici minorităţi, a spus raportorul general, dinamismul lor este iluminant şi trebuie susţinuţi şi încurajaţi.

Fundamentală, de asemenea, promovarea apărării vieţii, a educaţiei şi atenţia faţă de noile mass-media.

Apoi patriarhul Naguib a deschis pagina amplă a provocărilor pe care creştinii trebuie să le înfrunte în Orientul Mijlociu. În primul rând, conflictele politice din regiune:
• "Dans les Territoires Palestiniens la vie est très difficile, et parfois insoutenable..." În teritoriile palestiniene, a spus, viaţa este foarte dificilă şi adesea imposibil de susţinut. Deşi condamnând violenţa din orice parte ar veni, şi invocând o soluţie justă şi durabilă a conflictului dintre israelieni şi palestinieni, a exprimat solidaritate poporului palestinian, a cărui situaţie actuală favorizează fundamentalismul.

Apoi, chestiunea libertăţii de religie şi de conştiinţă, definite componente esenţiale ale drepturilor omului.

Fermă condamnarea oricărui tip de prozelitism şi chemarea la dialogul favorizat şi de institutele de formare creştine. Şi mai departe, tema migraţiei, văzută atât ca emigraţie cât şi ca imigraţie şi datorată conflictelor, înaintării fundamentalismului musulman, restricţiei libertăţilor, situaţiei economice.

„Nu” defetismului, a afirmat patriarhul Naguib, „da” întăririi legăturii dintre credincioşii emigraţi, exprimând apoi perplexitate pentru lichidarea proprietăţilor în patrie. Şi „da” şi primirii imigraţilor, cei mai mulţi africani şi asiatici, adesea victime de injustiţii şi abuzuri.

Raportorul general a abordat o serie de teme strict pastorale: comuniunea în Biserica catolică şi între diferitele Biserici, între episcopi, cler şi credincioşi; necesitatea unei bune catehizări, promovarea valorilor morale şi sociale, respectul pentru altul, cultura păcii, a dreptăţii şi ambientului. A formulat auspicii pentru angajarea creştinilor în viaţa publică, prin depăşirea confesionalismului şi sectarismului; apoi reînnoirea liturgiei pentru a-i favoriza pe tineri şi copii.

În continuare, amplă pagină acordată dialogului ecumenic şi interreligios: „Divizarea creştinilor constituie un scandal”, trebuie depăşite prejudecăţile, purificată memoria, căutată unitatea gândindu-ne de pildă la unificarea sărbătorilor Crăciunului şi a Paştelui.

În ce priveşte raportul cu evreii, raportorul general a condamnat antisemitismul şi interpretările tendenţioase ale Bibliei, folosite pentru a justifica violenţa. S-a pronunţat pentru soluţia „două popoare, două State”, pentru conflictul israeliano-palestinian.

În raportul cu musulmanii, în schimb, patriarhul Naguib a subliniat importanţa rădăcinilor comune şi a amintit că musulmanii, în general nu fac deosebire între religie şi politică, provocând o situaţie de ne-cetăţeni pentru creştini. Cu înaintarea integrismului, sporesc şi atacurile împotriva creştinilor, de aceea chestiunea trebuie abordată în optica binelui comun, pentru a trece de la toleranţă la dreptate şi egalitate.

Centrală şi pedagogia păcii, purificarea manualelor şcolare de prejudecăţi, justa atenţie la modernitate, adesea ambiguă, deoarece poartă noi valori dar duce la pierderea altora.

În fine raportorul general a subliniat contribuţia specifică şi de neînlocuit a creştinilor în societate, purtători de dreptate şi pace, cu urarea ca „o credinţă matură” să transforme credincioşii în cetăţeni activi.

La conferinţa de presă care a urmat, patriarhul Naguib a reafirmat sprijinul pentru creştinii din Irak, adesea uitaţi de politica mondială, rolul comunităţii internaţionale pentru asigurarea păcii şi prosperităţii în regiunea Orientului Mijlociu. Raportorul general s-a oprit apoi asupra chestiunii persecuţiilor, subliniind că se preferă a vorbi despre dificultăţile creştinilor, întrucât a vorbi despre persecuţii indică o normă explicită ce reglementează comportamentul creştinilor. Fapt ce nu se verifică. Întrebat de presă în legătură cu jurământul de fidelitate faţă de legile Statului înţeles ca „Stat ebraic”, patriarhul Naguib a exprimat perplexitate, definind proiectul drept „contradictoriu, deoarece un Stat nu se poate declara democratic, şi în acelaşi timp, să impună o anumită religie. În fine, s-a specificat că, în următoarele celebrări sinodale, se va urma şi liturghia orientală.
 
Aici serviciul audio: