Pacea şi dreptatea sunt indispensabile pentru Orientul Mijlociu: Benedict al XVI-lea la Liturghia de deschidere a Sinodului special pentru regiune

(RV - 10 octombrie 2010) „A trăi demn în propria patrie este un drept fundamental al omului” şi „trebuie favorizate condiţii de pace şi de dreptate” în regiunea medio-orientală: este apelul lansat de Benedict al XVI-lea în timpul Liturghiei de deschidere a Sinodului pentru Orientul Mijlociu, celebrată duminică dimineaţă în Bazilica Vaticană. În centrul predicii rostite de Papa, şi apelul la a continua dialogul constructiv cu evrei şi musulmani şi la trăirea în comuniune a Bisericilor de diferite tradiţii.

Au participat la Liturghie, alături de 167 părinţi sinodali, cardinali, arhiepiscopi şi episcopi prezenţi zilele acestea în Urbe. Evanghelia după Sf. Luca despre vindecarea celor zece leproşi a fost proclamată de diaconi mai întâi în latină şi apoi în greacă, iar în intenţiile rugăciunii credincioşilor au fost invocate şi „dezvoltarea laicităţii pozitive a Statului şi promovarea drepturilor omului. Adunarea sinodală pentru Orientul Mijlociu continuă în Vatican până duminică 24 octombrie pe tema „comuniunii şi mărturiei”.

• Secvenţe muzicale din timpul Sfintei Liturghii.
Celebrarea euharistică, aducere de mulţumire prin excelenţă lui Dumnezeu, este marcată astăzi pentru noi, adunaţi la Mormântul Sfântului Petru, de un motiv extraordinar: harul de a revedea reuniţi pentru prima dată într-o Adunare sinodală, în jurul episcopului Romei şi păstorului universal, episcopii regiunii medio-orientale. Atare eveniment singular - a spus Papa la începutul predicii - dovedeşte interesul întregii Biserici pentru preţioasa şi iubita porţiune a Poporului lui Dumnezeu care trăieşte în Ţara Sfântă şi în tot Orientul Mijlociu.

Înainte de toate înălţăm aducerea noastră de mulţumire Stăpânului istoriei, pentru că a permis ca, în ciuda evenimentelor adeseori dificile şi frământate, Orientul Mijlociu să vadă mereu, din timpurile lui Isus până azi, continuitatea prezenţei creştinilor.

În acele ţinuturi unica Biserică a lui Cristos se exprimă în felurimea tradiţiilor liturgice, spirituale, culturale şi disciplinare ale celor şase venerabile Biserici Orientale Catolice sui iuris, precum şi în tradiţia latină.

Asupra acestora, Sinodul episcopilor este chemat să reflecteze, pentru a înţelege „prezentul şi viitorul credincioşilor şi al populaţiilor” locale.
• Această regiune a lumii, Dumnezeu o vede dintr-o perspectivă diferită, s-ar putea spune ’de sus’: este pământul lui Abraham, al lui Isaac şi al lui Iacob; pământul exodului şi al întoarcerii din exil; pământul templului şi al profeţilor; pământul în care Fiul Unul-născut al lui Dumnezeu s-a născut din Maria, unde a trăit, a murit şi a înviat; leagănul Bisericii, constituită pentru ca să poarte Evanghelia până la marginile lumii. Şi noi, în calitatea de credincioşi, ne uităm la Orientul Mijlociu cu această privire, în perspectiva istoriei mântuirii.

Biserica, continuă succesorul lui Petru, „este constituită pentru a fi, în mijlocul oamenilor, semn şi instrument al planului unic şi universal al lui Dumnezeu”, şi aceasta este perspectiva cu care trebuie să privim la Orientul Mijlociu:
• A privi acea parte a lumii în perspectiva lui Dumnezeu înseamnă a recunoaşte în ea ’leagănul’ unui plan universal de mântuire în dragoste, un mister de comuniune ce se realizează în libertate şi de aceea cere oamenilor un răspuns.

Sfântul Părinte a amintit apoi tema Sinodului episcopilor, dedicată comuniunii şi mărturiei:
• Fără comuniune nu poate exista mărturie: marea mărturie este tocmai viaţa de comuniune. (…) Această comuniune este viaţa însăşi a lui Dumnezeu care se comunică în Duhul Sfânt, prin Isus Cristos. Este deci un dar, nu ceva ce trebuie, înainte de toate, să construim noi cu puterile noastre. Şi acesta este motivul pentru care interpelează libertatea noastră şi aşteaptă răspunsul nostru: comuniunea ne cere mereu convertire, ca dar ce trebuie primit şi realizat din ce în ce mai bine.

„Sinodul episcopilor este un moment privilegiat”, un moment special, continuă papa Benedict, în care se reînnoieşte „harul Rusaliilor” pentru ca „Vestea cea Bună să fie anunţată cu francheţe şi să poată fi primită de toţi”. Esenţial, de aceea, este faptul de a înţelege finalitatea acestei Adunării sinodale:
• Scopul acestei Adunări sinodale este predominat pastoral. Chiar dacă neputând ignora delicata şi uneori dramatica situaţie socială şi politică a unor ţări, păstorii Bisericilor în Orientul Mijlociu doresc să se concentreze asupra aspectelor proprii ale misiunii lor. (…) Această ocazie este apoi favorabilă pentru a continua în mod constructiv dialogul cu evreii, de care ne leagă în mod indisolubil lunga istorie a Legământului, precum şi cu musulmanii.

Formulând urarea ca, „la nivel personal, familial şi social”, „credincioşii să simtă bucuria de a trăi în Ţara Sfântă”, însufleţind „conştiinţa de a fi pietre vii ale Bisericii în Orientul Mijlociu”, în pofida dificultăţilor, Papa a lansat un puternic apel:
• Acela de a trăi în mod demn în propria patrie este înainte de toate un drept fundamental al omului: de aceea trebuie favorizate condiţii de pace şi de justiţie, indispensabile pentru o dezvoltare armonioasă a tuturor locuitorilor regiunii. Toţi, aşadar, sunt chemaţi să-şi dea propria contribuţie: comunitatea internaţională, susţinând un drum demn de încredere, leal şi constructiv spre pace; religiile prezente mai mult în regiune, în a promova valori spirituale şi culturale care unesc oamenii şi exclud orice expresie de violenţă. Creştinii vor continua să dea contribuţia lor nu doar prin lucrări de promovare socială, precum institutele de educaţie şi de sănătate, dar mai presus de toate prin spiritul Fericirilor evanghelice, care însufleţeşte practica iertării şi a reconcilierii.

În fine, Benedict al XVI-lea a încredinţat lucrările sinodale Sfinţilor „pământului binecuvântat” al Orientului Mijlociu şi ocrotirii Fecioarei Maria, invocând, încă o dată pacea.

Aici serviciul audio: