Papa către episcopii brazilieni: Biserica nu este în competiţie cu alte experienţe
religioase, singura îndatorire este vestirea Evangheliei
(RV - 4 octombrie 2010) Faceţi ca fiecare botezat să redescopere responsabilitatea
de vestitor al Evangheliei, mai degrabă decât să vă limitaţi la studierea unor noi
metode pentru a face „atrăgător” mesajul lui Cristos. Este ideea de bază cu care
Benedict al XVI-lea şi-a luat rămas bun luni dimineaţă de la grupul de episcopi brazilieni
din Regiunile Norte 1 şi Noroeste, primiţi în Vatican cu ocazia vizitei
lor periodice ad Limina Apostolorum.
O privire acută asupra problematicilor
mai actuale ale evanghelizării, de altfel intensificată în inima Amazoniei, unde responsabilitatea
pentru răspândirea cuvântului lui Cristos priveşte o arie de 2 milioane de Km2. În
orice caz, a observat Benedict al XVI-lea, chiar dacă „oamenii pot fi mântuiţi prin
alte căi, graţie milostivirii lui Dumnezeu”, nu este posibil de imaginat că ne putem
mântui „dacă din neglijenţă, frică, ruşine sau pentru a urma idei false” împiedic
vestirea Evangheliei: • “Por vezes deparamos com esta objeção...” Uneori
întâlnim această obiecţie: a impune un adevăr, chiar dacă este adevărul Evangheliei,
a impune o cale, chiar dacă este o cale de mântuire, nu poate fi decât o violenţă
împotriva libertăţii religioase. Îmi place să transcriu răspunsul pertinent şi instructiv,
pe care l-a dat papa Paul al VI-lea: ’Ar fi desigur o greşeală a impune ceva conştiinţei
fraţilor noştri. Dar a propune acestei conştiinţe adevărul evanghelic şi mântuirea
în Isus Cristos cu deplină claritate şi respectând în mod absolut liberele opţiuni
(…) departe de a fi un atentat împotriva libertăţii religioase, este un omagiu adus
acestei libertăţi’.
De altfel, mai observa papa Montini în Exortaţia apostolică
„Evangelii nuntiandi” din 1975, „pentru ce doar minciuna şi eroarea,
degradarea şi pornografia ar avea dreptul de a fi propuse şi adeseori, din păcate,
impuse de propaganda distructivă a mijloacelor de comunicaţie, de toleranţa
legilor, de timiditatea celor buni şi temeritatea celor răi? Acest mod respectuos
de a propune pe Cristos şi Împărăţia sa, mai mult decât un drept, este o îndatorire
a evanghelizatorului”: • “Conseqüentemente, o chamado à missão...” În consecinţă,
chemarea la misiune nu este adresată exclusiv unui grup selectat de membri ai Bisericii,
ci un imperativ adresat tuturor celor botezaţi, un element esenţial al vocaţiei lor.
Amintind
că „unul din angajamentele fundamentale” ale Conferinţei de la Aparecida din 2007,
a fost acela de „a retrezi conştiinţa creştinilor, ucenici şi misionari”, Benedict
al XVI-lea a propus ca model de activitate apostolică stilul care a caracterizat activitatea
pastorală a Fericitului José de Anchieta, care - a amintit - „nu fără grave pericole”
a răspândit Cuvântul lui Dumnezeu între indigeni şi portughezi şi de aceea „la moartea
sa a primit apelativul de Apostol al Braziliei”: • “Esta não pode ser limitada...”
Totuşi, provocările contextului actual ar putea duce la o viziune reductivă despre
ideea de misiune. Aceasta nu poate fi limitată la o simplă căutare de noi tehnici
şi modalităţi pentru a face Biserica mai atrăgătoare şi în măsură să câştige competiţia
cu alte grupuri religioase sau ideologii relativiste. Biserica nu lucrează pentru
ea însăşi: este în serviciul lui Isus Cristos, există pentru a face în aşa fel încât
Vestea cea Bună să fie accesibilă tuturor persoanelor.
Toate acestea, a afirmat
Pontiful, „ar trebui să ne facă să reflectăm asupra faptului că slăbirea spiritului
misionar nu se datorează atât unor limite sau lipsuri în formele externe ale acţiunii
misionare tradiţionale cât uitării că misiunea trebuie să se nutrească dintr-un nucleu
mai profund. Acest nucleu este Euharistia”. Şi acest lucru l-a învăţat Fericitul José
de Anchieta, a spus în încheiere papa Benedict, care a încredinţat mijlocirii sale
obiectivele pastorale ale episcopatului Braziliei, astfel ca, este urarea sa, „numele
lui Cristos să fie mereu prezent în inima şi pe buzele fiecărui brazilian”.