Rugăciunea Papei în luna ocotmbrie dedicată Universităţilor catolice: să experimenteze "unitatea armonioasă" dintre credinţă şi raţiune

(RV - 30 septembrie 2010) „Pentru ca universităţile catolice să devină din ce în ce mai mult locuri unde, datorită luminii Evangheliei, să fie posibilă experimentarea unităţii armonioase care există între credinţă şi raţiune”: Aceasta este intenţia generală propusă de Sfântul Părinte membrilor Apostolatului rugăciunii pentru luna octombrie. Auspiciile Pontifului sintetizează unul din argumentele specifice şi profund simţite de actualul succesor al apostolului Patru, drept care este prezent în multe din discursurile sale.

Una din scenele cele mai revelatoare despre cât de mult îi stă la inimă lui Benedict al XVI-lea rolul Universităţii catolice, într-o vreme în care mulţi trăiesc ca şi cum Dumnezeu nu ar exista, este cea pe care camerele de luat vederi au încadrat-o pe 21 octombrie 2006. Papa , abia ajuns în vizită la Universitatea Laterană din Roma, coboară din maşină şi fără să aştepte ca protocolul să fixeze un cadrul mai formal, a improvizat în mica piaţa un salut în care e cuprinsă toată gândirea sa despre ceea ce numeşte „Universitatea mea”, dar şi toatele celelalte care desfăşoară un serviciu analog:
• Studiind cuvintele pentru a găsi Cuvântul, suntem în serviciul Domnului, în serviciul activităţii pentru lume, deoarece lumea are nevoie de Adevăr, făr adevăr nu există libertate, nu suntem complet în ideea originală a Creatorului (Vizita la Universitatea Laterană din 21 octombrie 2006).

Lumea care a pierdut în mare parte conştiinţa că a fost creată de Dumnezeu şi că are deci nevoie să se întoarcă la a înţelege acest adevăr, este conceptul în jurul căruia Benedict al XVI-lea a structurat în aceşti ani intervenţiile sale dedicate muncii universităţilor catolice:
• A pune în centru tema adevărului nu este un act pur speculativ, restrâns la un mic cer de gânditori; din contra, este o chestiune vitală pentru a da identitate profundă vieţii personale şi a suscita responsabilitatea în relaţiile sociale. De fapt, dacă se lasă să cadă întrebarea asupra adevărului şi posibilitatea concretă pentru fiecare persoană de a-l putea dobândi, viaţa sfârşeşte prin a fi redusă la un evantai de ipoteze, lipsite de referinţe certe (Vizita la Universitatea Laterană din 21 octombrie 2006).

Astfel, observă Pontiful cu o altă ocazie, „dimensiunea socială se dispersează în mii de fragmente în timp cea personală se pliază asupra ei şi tinde să se închidă la relaţiile constructive cu altul şi cel diferit de sine. Universitatea, în schimb, prin natura sa trăieşte tocmai din echilibrul virtuos dintre momentul individual şi cel comunitar, între cercetarea şi reflecţia fiecăruia şi împărtăşirea şi confruntarea deschise altora, într-un orizont în mod tendenţial universal”. În afară de aceasta, insista Pontiful în acea circumstanţă, nu există reformă care să nu fie legată şi de respectarea libertăţii: de învăţământ, de cercetare, de eliberarea de „puterile economice şi politice”:
• Aceasta nu înseamnă izolare a Universităţii de societate, nici auto-referinţă, şi cu atât mai puţin urmărirea de interese private profitând de resurse publice. În mod cert nu aceasta este libertatea creştină” Cu adevărat liberă, după Evanghelie şi tradiţia Bisericii, este acea persoană, acea comunitate sau acea instituţie care răspunde pe deplin propriei naturi şi propriul scop, iar vocaţia Universităţii este formarea ştiinţifică şi culturală a persoanei pentru dezvoltarea întregii comunităţi sociale şi civile (Audienţa acordată Universităţii din Parma, 1 decembrie 2008).

Universitatea este învăţământ, şi deci profesorii, dar şi creştere şi formare, şi prin urmare studenţii. „A crede în studiu” este cuvântul de ordine pe care Benedict al XVI-lea l-a încredinţat în urmă cu trei ani universitarilor catolici. A crede în studiu, explică, „înseamnă a recunoaşte că studiul şi cercetarea - în special în timpul anilor de universitate - posedă o forţă intrinsecă de lărgire a orizontului inteligenţei umane, pentru ca studiul academic să conserve un profil exigent, riguros, serios, metodic şi progresiv”. De aici izvorăşte, potrivit Papei, posibilitatea de a da o…
• mărturie convinsă ’despre mărturia posibilă’ dintre inteligenţă şi credinţă. care comportă efortul neîncetat de a conjuga maturizarea în credinţă cu creşterea în studiu şi însuşirea cunoaşterii ştiinţifice (…) Într-adevăr, de ce să reţinem că cine are credinţă trebuie să renunţe la cercetarea liberă a adevărului, şi cine cată liber adevărul trebuie să renunţe la credinţă? Este posibil, în schimb, tocmai în timpul studiilor universitare şi graţie lor, să se realizeze o maturizare umană, ştiinţifică şi spirituală (Audienţa pentru universitarii Federaţiei Universitarilor Catolici Italieni din 9 noiembrie 2007).

În definitiv, afirmă papa Benedict:
• Iată deci marea provocare a Universităţilor catolice: a face ştiinţă în orizontul unei raţionalităţi adevărate, diferită de cea dominantă astăzi, potrivit unei raţiuni deschise spre chestiunea adevărului şi a marilor valori înscrise chiar în fiinţă. Deschis, deci, spre transcendent, spre Dumnezeu (Discurs pentru Universitatea Catolică a Sfintei Inimi din 25 noiembrie 2005).