Mesajul Papei pentru congresul „Pelerinaje şi Sanctuare”: pontificatul meu este un
pelerinaj pentru a-l purta pe Dumnezeu în lume cu speranţă şi simplicitate
(RV - 27 septembrie 2010) Sanctuarele să fie „faruri de caritate”
unde îl întâlnim pe Dumnezeu, care nu ne lasă niciodată singuri pe drumul nostru:
a afirmat Benedict al XVI-lea în mesajul pentru cel de-al II-lea Congres mondial
al Pastoralei Pelerinajelor şi Sanctuarelor deschis luni la Santiago de Compostela.
Evenimentul este axat pe tema: „Atunci a intrat să rămână cu ei” (Lc 24,29),
reluată din pasajul evanghelic despre ucenicii de la Emmaus. În deschiderea Congresului,
a intervenit arhiepiscopul Antonio Maria Vegliò, preşedinte al Consiliului Pontifical
pentru Pastoral Migranţilor şi Itineranţilor.
Aşadar „sanctuarele trebuie să
fie focare de caritate, dedicate neîncetat celor mai defavorizaţi prin fapte concrete
de solidaritate şi milostenie şi o constantă disponibilitate la ascultare”. Îndeamnă
Benedict al XVI-lea care în mesajul său destăinuieşte că încă de la începutul pontificatului
său a voit să trăiască ministerul petrin „cu simţăminte pelerinului care parcurge
căile lumii cu speranţă şi simplicitate”. Un pelerinaj, subliniază, pentru a purta
„pe buze şi în inimă mesajul mântuitor al lui Cristos Înviat” şi a-i întări „în credinţă
pe proprii fraţi”. Pontiful afirmă că tocmai „ca semn explicit ai acestei misiunii”,
în stema sa „figurează între alte elemente, scoica pelerinului”. Aminteşte apoi că
peste puţin timp se va duce ca pelerin tocmai la Santiago de Compostela, sediul actualului
congres. În acest moment istoric, adaugă, „în care, cu forţă şi mai mare de e cu putinţă,
suntem chemaţi să evanghelizăm lumea noastră, trebuie pusă în relief atât cât trebuie
bogăţia care derivă din pelerinajul la sanctuare”.
Într-adevăr, constată Papa,
„spre deosebire de vagabond, ai cărui paşi nu au o destinaţie precisă, pelerinul are
întotdeauna o ţintă înaintea sa, chiar dacă uneori nu este deplin conştient”. Iar
ţinta, reafirmă mesajul, „nu este alta decât întâlnirea cu Dumnezeu pentru intermediul
lui Isus Cristos, în care toate aspiraţiile noastre îşi află răspuns”. De aici importanţa
fundamentală a celebrării Euharistiei, care „poate fi considerată foarte bine drept
culmea pelerinajului”. Papa nu omite să amintească vizitatorilor că „sanctuarele sunt
locuri sacre” în care e nevoie a se comporta „cu devoţiune, respect şi sobrietate”.
În
fine, pune accentul asupra pelerinajului la sanctuare ca „ocazie prielnică pentru
a revigora” în vizitatori „dorinţa de a împărtăşi cu alţii experienţa minunată de
a se şti iubiţi de Dumnezeu şi de a fi trimişi în lume pentru a da mărturie despre
această iubire”.
La rândul său, arhiepiscopul Vegliò a subliniat în discursul
său că Biserica trebuie să se folosească de ocazii precum pelerinajele „pentru a proclama
mesajul evanghelic şi căuta să conducă persoanele la Cristos”. A spus totodată că,
într-un timp de secularizare, prezenţa religioasă trebuie să aibă un loc în spaţiul
public, „în momentele de convieţuire de fiecare zi”. Problema indiferenţei religioase,
a continuat, consistă în faptul că omul de astăzi „nu descoperă în Cristos răspunsul
vieţii sale”, deoarece nu caută răspunsuri, nici nu se întreabă asupra existenţei”.
Iată atunci că pelerinajele sunt o mare ocazie pentru a-l întâlni pe Cristos şi în
El toate răspunsurile vieţii noastre.