Beatificată la Roma Chiara Luce Badano: prima focolarină la cinstea altarelor. Mons. Livio Maritano, postulatorul cauzei: reflecta lucrarea Duhului Sfânt

(RV - 25 septembrie 2010) Avea „o inimă cristalină” şi „o iubire mare cât oceanul”: aşa a descris-o în predica sa arhiepiscopul Angelo Amato, prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor pe Venerabila slujitoare a lui Dumnezeu Chiara Luce Badano. Liturghia cu ritul beatificării s-a desfăşurat sâmbătă după amiază în Santuarul Divinei Iubiri de pa Calea romană Ardeatina. Au participat mii de persoane, mai ales tineri, venite di diferite ţări ale lumii. Prefectul departamentului pentru Cauzele Sfinţilor a definit-o pe această tânără italiană legată de Mişcarea Focolarelor, decedată în 1990 la doar 19 ani, din cauza unui osteosarcom - „o misionară a lui Isus, o apostolă a Evangheliei”, una care „ne invită la a regăsi prospeţimea şi entuziasmul credinţei”. Tot sâmbătă seară în Aula Paul al VI-lea din Vatican a fost programat un spectacol inspirat din viaţa noii Fericite.

Dar care erau trăsăturile caracteristice ale personalităţii Chiarei Luce Badano? Răspunde mons. Livio Maritano, episcop emerit de Acqui şi promotor al cauzei de beatificare.
• O credinţă în iubirea lui Dumnezeu: „Dumnezeu mă iubeşte imens de mult”. De aici, nevoia de a-i răspunde la atare iubire făcând voinţa lui Dumnezeu. Ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu a cucerit-o încă de când folosea Evanghelia dăruită cu ocazia Primei Împărtăşanii. Apoi, dezvoltarea valorizării Cuvântului lui Dumnezeu şi a Euharistiei: au fost acestea sursele principale ale formării sale, dând un exemplu de seninătate, de pace, de perseverenţă, răsplătite însutit de Domnul, certitudinea paradisului, acea fericire pentru care îşi încheie viaţa punând mâna pe capul mamei şi spunându-i „Ciao, mamă, fii fericită căci eu sunt fericită!”.
 
Chiara mai avea şi numele „Luce - Lumină”, care îi fusese dat de Chiara Lubich, fondatoarea Mişcării Focolarelor: de ce?
• Oglindea lucrarea Duhului Sfânt asupra ei. Luminozitatea zâmbetului, a ochilor, a disponibilităţii sale faţă de ceilalţi, a apostolatului său, a angajării totale în a dărui tot ceea ce avea pentru copiii din Africa, lucru pe care l-a făcut în repetate rânduri: darurile primite la Prima Împărtăşanie, apo cele de la împlinirea vârstei de 18 ani şi efectiv puţin după anul 2000 am putut realiza două centre în Benin tocmai servindu-ne de primele sale daruri pentru Africa.