Vestiţi din nou Evanghelia într-un ţinut însetat de Dumnezeu: Benedict al XVI-lea
către episcopii din Anglia, Ţara Galilor şi Scoţia
(RV - 20 septembrie 2010) Necesitatea urgentă de a proclama din nou Evanghelia
într-un context puternic secularizat, mărturia creştină în societatea de azi, răspunsul
Bisericii la abuzurile asupra minorilor, criza economică şi raporturile cu anglicanii:
acestea sunt subiectele principale tratate de Benedict al XVI-lea în discursul
rostit la întâlnirea cu episcopii din Anglia, Ţara Galilor şi Scoţia. Întâlnirea s-a
desfăşurat duminică, după Liturghia de beatificare a lui John Henry Newman, în Capella
Colegiului Oscott din Birmingham. Capella este un loc deosebit de simbolic întrucât
aici s-a ţinut în 1852 primul Sinod al ierarhiei catolice după restaurare şi tot
aici John Newman a ţinut memorabila predică intitulată sugestiv „The second spring
- A doua primăvară”.
Din Londra, unul dintre trimişii noştri, Alessandro
Gisotti: • Faceţi tot posibilul pentru a prezenta „mesajul dătător de viaţă
al Evangheliei, inclusiv acele elemente care sfidează convingerile difuze ale culturii
de azi”: este îndemnul Papei către episcopii catolici din Marea Britanie, organizaţi
în două Conferinţe episcopale cea a Angliei şi Ţării Galilor şi cea a Scoţiei. Tuturor
Sfântul Părinte le-a cerut să proclame Evanghelia „din nou într-un context puternic
secularizat”. De altfel, a constat Pontiful, în timpul vizitei „mi-a apărut clar,
cum în rândul britanicilor, există o sete profundă” de Evanghelie. Şi a invitat păstorii
să implice mişcările ecleziale în misiunea Bisericii. În discursul său bine închegat,
a abordat provocările cele mai urgente pe care episcopii britanici trebuie să le înfrunte,
oprindu-se înainte de toate asupra „ruşinoasei probleme a abuzurilor în dauna copiilor
şi tinerilor din partea unor preoţi şi călugări”.
O plagă, a spus, ce „subminează
serios credibilitatea morală a responsabililor Bisericii”: • „I have spoken
on many occasions of the deep wounds…” Am vorbit în multe ocazii despre rănile
adânci pe care atare comportament le-a provocat, înainte de toate victimelor dar şi
în raportul de încredere care ar trebui să existe între preoţi şi popor”, între preoţi
şi episcopi, „precum şi între autorităţile Bisericii şi lume”.
Ştiu bine,
a afirmat, că „aţi făcut paşi foarte serioşi pentru pune remediu acestei situaţii,
pentru a asigura ca tinerii şi copii să fie protejaţi în mod eficace de orice daună,
şi pentru a înfrunta în mod adecvat şi transparent acuzaţiile când acestea apar”: •”Your
growing awareness of the extent of child abuse…” Înţelegerea voastră crescândă
în privinţa extensiunii abuzurilor asupra minorilor în societate”, a constatat, precum
şi a efectelor lor devastatoare şi necesităţii de a acorda un sprijin corespunzător
victimelor, ar trebui să servească drept stimulent pentru a împărtăşi, cu societatea
mai amplă, lecţia învăţată de voi”.
În realitate, calea cea mai bună ar putea
fi aceea de a „a face pocăinţă pentru repararea acestor păcate” apropiindu-se, în
umil spirt de compasiune, de copiii care suferă şi în alte părţi din cauza abuzurilor”.
„Îndatorirea noastră de a ne îngriji de tineret cere tocmai aceasta şi nimic mai puţin”.
Papa a reafirmat că este nevoie „de îndrumători creştini eficienţi” care trebuie să
trăiască „în cea mai elevată integritate, umilinţă şi sfinţenie”.
Apoi, Sfântul
Părinte şi-a concentrat atenţia asupra consecinţelor crizei financiare, care s-a făcut
simţită în mod special în Marea Britanie: • ”The spectre of unemployment is
casting its shadow…” Spectrul şomajului îşi întinde umbrele asupra vieţii multor
oameni”, în timp ce devine evident „costul pe termen lung al unor practici de investiţie”
greşite din ultima vreme. De aici, îndemnul către prelaţi la fi „în prima linie pentru
a îndemna la solidaritate faţă de cei nevoiaşi”.
Circumstanţele actuale, a
adăugat, oferă o „bună oportunitate” pentru a întări „practicarea virtuţii în viaţa
publică”, şi „în mod cert pentru a încuraja persoanele să aspire la valorile morale
mai înalte în orice domeniu al vieţii, împotriva unui mediu de cinism în creştere”.
În continuare, s-a referit la Constituţia apostolică „Anglicanorum Coetibus”,
de aplicat în mod generos: • „This should be seen as a prophetic gesture
that can contribute…” Aceasta ar trebui să fie considerată un gest profetic ce
poate contribui pozitiv la dezvoltarea relaţiilor dintre anglicani şi catolici”. De
asemene, acest gest „ajută la a îndrepta privirea spre scopul ultim al oricărei activităţi
ecumenice: restaurarea deplinei comuniuni bisericeşti” în care schimbul reciproc de
daruri „din „respectivele noastre patrimonii spirituale, serveşte ca îmbogăţire pentru
noi toţi”.
În ziua beatificării lui John Henry Newman, Papa a invocat mijlocirea
sa pentru darul unor noi vocaţii: • „I pray that among the graces of this visit
will…” Mă rog ca printre harurile acestei vizite să fie şi o reînnoită angajare
din partea îndrumătorilor creştini la vocaţia profetică pe care au primit-o, şi la
o nouă preţuire din partea poporului faţă de marele dar al preoţiei ministeriale”.
Papa a menţionat, în fine, publicarea noii traduceri în engleză a Liturghierului Roman.
Este o ocazie, a spus, pentru „o cateheză aprofundată asupra Euharistiei şi pentru
o reînnoită devoţiune în modurile” în care este celebrată.
Din partea sa, arhiepiscopul
de Westminster, Vincent Nichols , a reparcurs momentele şi semnificaţiile puternice
ale călătoriei apostolice. În cuvântul său de salut, preşedintele episcopatului englez
şi galez a spus că, prin această vizită, Papa a contribuit la îmbogăţirea istoriei
Bisericii locale, dându-i un nou aânt pentru viitor. Mons. Nichols a mulţumit Sfântului
Părinte pentru „deschiderea inimii sale, pentru ascuţimea intelectului şi elocvenţa
sa amabilă” în „mărturisirea neobosită a misterului lui Cristos”.