Dar simbolic: Papa i-a dăruit Reginei Elisabeta o copie a Evangheliarului de la Lorsch, a cărui primă parte se păstrează la Alba Iulia

(RV - 17 septembrie 2010) În cursul vizitei de curtoazie făcută joi de Benedict al XVI-lea Majestăţii Sale Regina Elisabeta II, la Palatul regal „Holyrood House” din Edinburgh, a avut loc şi un schimb de daruri. Papa i-a dăruit reginei Elisabeta Evangheliarul de la Lorsch descris astfel în italiană: - Alba Iulia, Biblioteca Batthyáneum, Ms. R.II.1, e Biblioteca Apostolica Vaticana, Pal. lat. 50, sec. IX in., pergam., mm 374 / 370 x 271 ca. (specchio scrittorio: 270 x 180 ca.), ff. I-II, 1-111 (pp. 1-212), I-II + I, 1-124b (+13bis, 124, 124a), I, coll. 2, ll. 30.

Evangheliarul de la Lorsch este un manuscris religios într-o ediţie de lux produs de Şcoala Palatină pentru Abaţia Sf. Nazarius de la Lorsch, unde a fost înregistrat cu denumirea „Evangelium pictum cum auro scriptum habens tabulas eburneas” (Pal. lat. 1877 [«Breviarium librorum sancti Nazarii», sec. IX], f. 1r)].

În prezent Evangheliarul este dezmembrat în două unităţi codicologice, păstrate una la Alba Iulia, Biblioteca Batthyáneum (Ms. R.II.1), alta în Biblioteca Apostolică Vaticană (Pal. lat. 50).

Şi cele două coperte de fildeş care alcătuiesc legătura sunt păstrate în două sedii diferite: cel anterior la Victoria and Albert Museum din Londra (Inv. Nr. 138-1866), iar cel posterior în Biblioteca Vaticană, în Rezerva Depozitului Manuscrise.

Codul se afla încă la Lorsch în 1479 şi a fost împrăţit poate deja în acea epocă sau între 1556 şi 1622; prima parte a ajuns la Alba Iulia prin Ignatius Batthyány (1741-1798), episcop al Transilvaniei care la achiziţionat de la cardinalul Cristoph von Migazzi (1761-1803), arhiepiscop de Viena; în timp ce a doua parte a ajuns în 1623 în Biblioteca Vaticană de la Heidelberg (unde este atestată prezenţa sa în sec. XVI, împreună cu alte volume ale Bibliotecii Palatine. Facsimilul, realizat în 333 de exemplare în co-ediţie între Faksimile Verlag şi Biblioteca Apostolică Vaticană (Luzern - Città del Vaticano 2000), are calitatea de a recompune cele două unităţi codicologice, restituindu-ne volumul şi legătura aşa cum era în original.
Scris cu litere de aur la sfârşitul secolului al VIII-lea, din porunca lui Carol cel Mare, manuscrisul include cele patru Evanghelii ale Noului Testament…, portrete ale celor patru evanghelişti şi o imagine a lui Isus Cristos cunoscută ca Majestas Domini.

Fără îndoială, darul oferit Reginei de Suveranul Pontif are valoare simbolică în condiţiile în care manuscrisul a fost rupt, scindat în timpul unui război purtat sub pretext religios între catolici şi protestanţi. Refăcut, readus în forma originală sugerează dorinţa şi voinţa de unitate între catolici şi anglicani, şi nu numai.