Cu curaj şi cu bucurie: editorialul părintelui Federico Lombardi

(RV – 17 septembrie 2010) O extraordinară sărbătoare: astfel a definit părintele Federico Lombardi primirea Papei Benedict al XVI-lea în Regatul Unit. O vizită mult aşteptată şi după cum se întâmplă uneori, precedată de unele polemici şi opoziţii. Dar Sfântul Părinte, în stilul lui Petru, continuă să justifice speranţa creştină „cu blândeţe şi respect”. Dar, despre acest aspect să ascultăm editorialul părintelui Federico Lombardi la rubrica săptămânală „Octava Dies”, săptămânalul informativ al Centrului Vatican de Televiziune:

• „Răspunzând în avion dacă era preocupat de criticile şi de opoziţiile care-l aşteptau în Regatul Unit, Papa a răspuns ziariştilor că nu era preocupat, că mergea înainte cu curaj şi cu bucurie. A adăugat şi motivul curajului şi al bucuriei: a spus că Biserica nu trebuie să se ocupe într-atât de a se demonstra puternică şi atrăgătoare cât mai ales de a face cu totul cunoscută persoana şi cuvintele lui Isus Cristos. Dacă Biserica va încerca cu adevărat să-l transmită pe Isus persoanelor pe care le întâlneşte atunci şi-a făcut datoria, şi-a îndeplinit misiunea şi nu are nici un motiv să se teamă. În aceasta constă atât de simplul secret al seninătăţii Papei chiar şi în situaţii dificile.

O seninătate care devine ea însăşi exemplu pentru creştini. Secretul constă tocmai în credinţa în Isus Cristos. Benedict al XVI-lea o propune cu inteligenţă, cu încredere şi cu bucurie, cunoscând şi respectând întrebările şi dificultăţile din partea interlocutorilor săi. Şi nu întâmplător, evocând figura cardinalului Newman, pune în evidenţă modernitatea sa şi spiritul de continuă căutare a adevărului. Ştie bine că azi întâlnirea cu Dumnezeu şi cu credinţa creştină nu sunt uşoare şi nu vin de la sine; este nevoie de o voce care să le propună şi de o mână prietenă care să însoţească cu iubire pe calea redescoperirii frumuseţii şi a valorii propunerii creştine. Dar este sau nu primită această propunere? Aici există desigur spaţiul libertăţii celui care ascultă şi responsabilitatea celui care mediază mesajul şi care poate să uşureze sau să îngreuneze ajungerea acestuia la cel care ascultă. Dar propunerea este frumoasă: este maximum a ceea ce Papa poate oferi. De aceea o face cu bucurie. Şi cine primeşte mesajul participă la această bucurie.”