Parlamentul European: dezbatere pe marginea enciclicei "Caritas in Veritate", organizată de Grupul Partidului Popular European

RV 15 sep 2010. O enciclică a Papei, dezbătută la Parlamentul European. S-a întâmplat marţi, la Strasbourg, în cadrul conferinţei organizată de Grupul Partidului Popular European, pe tema "Caritas in Veritate, din perspectiva politicii, economiei şi teologiei".

Redacţia centrală l-a contactat pe Mario Mauro, şeful grupului PDL la Strasbourg, întrebându-l cu privire la concluziile conferinţei:
• "Mai întâi, a reieşit că enciclica "Caritas in Veritate" este o enciclică politică. Mă explic: încă de la începutul enciclicei ni se spune că iubirea în adevăr – caritas in veritate – este un formidabil instrument de promovare a persoanei umane. Dacă ţinem cont de ce spunea în "Populorum Progressio" papa Paul al VI-lea, şi anume, că politica este cea mai înaltă formă de caritate, am putea citi această enciclică din acestă optică specială. Politica în adevăr este un instrument formidabil de promovare a persoanei umane. Şi spun aceasta pentru că nu există pagină a enciclicei care, într-un anume fel, să nu fie o evaluare a modului în care facem politică, să nu fie o invitaţie de a face politică în aşa fel încât să devină instrumentul cel mai adecvat de realizare a binelui comun".

Caritatea creştină nu este doar o atitudine sentimentală ci o sursă de umanizare a relaţiilor sociale.
• "Nu este doar adevărat, ci dramatic de adevărat. Dau câteva exemple, pentru că e bine să intrăm în concret. E adevărat ca am făcut o reflecţie antropologică şi filosofică, dar am avut şi una de natură economică şi socială. Pentru a fi concreţi, se merită să amintim că unul din marile pericole care ameninţă omul contemporan, atât pe plan antropologic, cât şi social şi economic, vine din partea relativismului. Este ceva care stă pe acelaşi plan cu fundamentalismele ideologice, acele forme de ideologie care în secolul trecut au căpătat forme monstruase în numele poporului, ca de exemplu comunismul, fascismul şi nazismul, şi care, spre sfârşitul secolului au luat haina tensiunilor religioase, cum este fundamentalismul islamic care îl ia pe Dumnezeu ca pretext pentru un proiect de putere, dar şi tehno-ştiinţa, în care omul este cel care se face pe sine Dumnezeu pentru a impune realităţii legile proprii. Revenind la relativism, aş preciza că atitudinea raţională de a relativiza o realitate nu este un pericol în sine, dar devine un pericol atunci când se transformă în ideologie. Numerele relativismului sunt impresionante: un avort la fiecare 27 de secunde în societatea noastră europeană, 10 milioane de divorţuri care gravează asupra a 15 milioane de copii şi o populaţie atât de îmbătrânită încât o singură ţară ca Turcia sau Egipt are mai multe de jumătate din tinerii întregii Uniuni Europene. Acestea sunt numerele relativismului, ale unei concepţii despre viaţă în care s-a pierdut speranţa de a construi. Nu mai există nimic pentru care se merită să trăieşti, nu mai există un adevăr pentru care se merită să te implici şi aceasta are drept consecinţă faptul că unei generaţii îi lipseşte motivaţiile de a mai întemeia o căsnicie, de a se mai căsători, de a mai avea copii. Societatea devine din ce în ce mai rigidă şi este în declin. Aceasta cred că este perspectiva cea mai importantă care simţim că provine din paginile enciclicei".

Ce înseamnă să prezinţi o enciclică a papei în emiciclul Parlamentului European de la Strasbourg? Răspunde europarlamentarul italian Mario Mauro:
• "Înseamnă să adresezi o provocare la adresa unei mentalităţi învechite, în care s-a făcut modă şi mentalitate dominantă o concepţie despre putere care îşi închipui că poate face abstracţie de om. Cred că această iniţiativă ne-a oferit mai mult curaj. Ne-am dat seama că lucrurile despre care vorbeşte Papa sunt lucrurile de care nu doar lumea contemporană are nevoie dar de care au nevoie chiar şi instituţiile noastre, pentru că, să nu uităm, acestea au luat fiinţă printr-un pact care vrea să garanteze pacea şi dezvoltarea. Prin urmare, cel care are această origine nu poate să nu recunoască în cuvintele Papei o propunere onestă şi imperioasă în vederea unui parcurs benefic pentru întreaga omenire!".