Spania: proclamat Fericit la Granada călugărul capucin Leopold, fratele "lucrurilor mici"

(RV - 12 septembrie 2010) A fost oficiată duminică în oraşul Granada din Spania ceremonia de beatificare a fratelui Leopoldo de Alpandeire, în starea civilă Francisco Sánchez Márquez, din Ordinul Fraţilor Minori Capucini, mort în oraşul andaluz la vârsta de 92 de ani în 1956. Născut din familie de ţărani, odată cu pământul a cultivat repede şi virtutea detaşării de bunurile materiale şi după ce a îmbrăcat haina franciscană s-a ocupat mult timp în cadrul mănăstirii cu strângerea şi împărţirea pomenilor.

Ritul beatificării a fost prezidat de arhiepiscopul Angelo Amato, prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor care înainte de plecarea spre Spania a acordat un interviu redacţiei noastre centrale.
• Caritatea, umilinţa şi devoţiunea mariană sunt trăsăturile distinctive ale sfinţeniei sale. Toţi martorii afirmă că fratele Leopold avea o inimă de aur. Ca frate cerşetor, primea de la cei buni pomana materială, dându-le în schimb caritatea bunătăţii sale, a seninătăţii, a sfatului său. Marea sa iubire era însoţită de o extraordinară smerenie care îi permitea să-l corecteze pe aproapele, mai ales pe cei care blestemau şi proferau înjurături.

 
Un om pătruns de Duhul lui Dumnezeum fratele Leopold îşi însuşise avertismentul Sfântului Francisc de Assisi „că omul cât valorează înaintea lui Dumnezeu, atât valorează şi nimic mai mult”. Pentru el, a fi strângător de pomeni în mijlocul oamenilor, însemna întruchiparea cererii omului care merge în căutarea lui Dumnezeu, acel Dumnezeu care a fost unica sa pasiune pentru toată viaţa, şi căruia i s-a dedicat complet când o fractură la picior l-a împiedecat să mai iasă din convent. Dar a fost contactul cu oamenii pe care l-a avut graţie sarcinii încredinţate de superiorii săi, aceea de a se ocupa de pomeni, acesta a fost mijlocul pentru a ajunge la sfinţenie. Celui care îi dădea pomana, el îi dăruia recitarea a trei „Bucură-te Marie”. Era modul său de a împărţi tuturor bunătatea divină, pomana sa de iubire:
• Repetarea a trei „Bucură-te Marie” erau „Magnificat-ul” său. Trei „Ave Maria” aveau misiunea să schimbe apa durerii şi a tristeţii în vinul mângâierii şi bucuriei. În faţa a mii de întrebări şi cereri de tot felul, răspunsul fratelui Leopold nu consista în multe cuvinte, dar era simplu şi concret: dragă frate, dragă soră, recită cu credinţă de trei ori „Bucură-te Marie la Păstoriţa Divină.

Un om simplu care a ajuns la sfinţenie în lucrurile mici: convertirea sa nu a fost una cu răsunet, nu a constituit pentru el o schimbare radicală; nu strălucea prin ştiinţă, nu a lăsat niciodată conventul pentru a deveni misionar în ţinuturi îndepărtate, dat tocmai de aceea, poate, un exemplu pe care toţi îl simt aproape, toţi îl pot înţelege. Şi lumea din Granada, în mijlocul căreia acest frate se confunda, astăzi ca şi atunci îi este profund recunoscătoare:
• Biserica, atunci când vorbeşte despre bunătate nu învaţă o idee abstractă, ci oferă exemple concrete de oameni buni, femei şi bărbaţi, în care se poate contempla strălucirea bunătăţii. Fratele Leopold era un drept care, iradiind iubire şi umilinţă, făcea posibilă o convieţuire mai umană în oraşul Granada din timpul său. Sfinţii sunt valoarea adăugată a civilizaţiei noastre. Fără sfinţi un oraş este ca un cer fără soare şi o noapte fără stele. Sfinţii oxigenează atmosfera pământului nostru cu parfumul iubirii lor.

Aici serviciul audio: