Adevărata revoluţie creştină: din reflecţiile lui Benedict al XVI-lea despre Evangheliei iubirii faţă de duşmani

(RV - 9 septembrie 2010) Evanghelia Liturghiei de azi luată de la Sfântul Luca 6,27-38 ne propune miezul mesajului creştin, adevărata revoluţie a lui Isus: iubirea pentru duşmani. „Iubiţi pe duşmanii voştri, spune Domnul - faceţi bine celor care vă urăsc, binecuvântaţi pe cei care vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei care vă fac rău”. Benedict al XVI-lea a definit-o „revoluţia iubirii”, o iubire total gratuită, dar al lui Dumnezeu ce vrea să fie primit.

Într-o lume adesea dominată de violenţi şi prepotenţi, Evanghelia acestei zile poate părea o nebunie. A răspunde răului cu rău, apare de atâtea ori cea mai sigură cale pentru a face dreptate. Cuvintele lui Isus - subliniază episcopul Romei - par utopiste, deoarece, invitând la a-i iubi pe duşmani, ar pretinde de la noi o iubire ce depăşeşte capacităţile omeneşti:
• În realitate, propunerea lui Cristos este realistă, deoarece ţine cont că în lume există prea multă violenţă, prea multă injustiţie, şi deci nu se poate depăşi această situaţie decât contrapunând un plus de iubire, un plus de bunătate. Acest „mai mult” vine de la Dumnezeu, este milostivirea, care s-a făcut trup în Isus şi care singură poate schimba balanţa lumii de la rău spre bine, pornind de la acea mică şi decisivă ’lume’ care este inima omului (Alocuţiunea la Îngerul Domnului din 18 februarie 2007).

„Pe bună dreptate - afirmă papa Benedict - această pagină evanghelică este considerată „magna charta non-violenţei creştine, care nu consistă în ceda în faţa răului - potrivit unei false interpretări a cuvintelor lui Isus „Celui care te loveşte peste un obraz, întoarce-i-l şi pe celălalt” (Cf Lc 6,29) - dar în a răspunde răului cu binele (Cf Rom 12,17-21), frângând astfel lanţul injustiţiei”:
• Se înţelege atunci că non-violenţa pentru creştini nu este un simplu comportament tactic, ci un mod de a fi al persoanei, atitudinea celui care este convins de iubirea lui Dumnezeu şi de puterea sa căreia nu îi este frică să înfrunte răul doar cu armele iubirii şi adevărului (Alocuţiunea de la rugăciunea „Angelus” din 18 februarie 2007).

Revoluţia sa Isus a făcut-o prin slăbiciunea Crucii, luând asupra sa, el cel nevinovat, păcatul omenirii, dăruindu-ne astfel forţa de a iubi aşa cum El ne-a iubit:
• Iubirea faţă de duşman constituie nucleul ’revoluţiei creştine’, o revoluţie nu bazată pe strategii de putere economică, politică sau mediatică. Revoluţia iubirii, o iubire ce nu se sprijină în definitiv pe resursele umane, dar este dar al lui Dumnezeu care se obţine bizuindu-se numai şi fără rezerve pe bunătatea sa îndurătoare. Iată noutatea Evangheliei, care schimbă lumea fără să facă zgomot. Iată eroismul ’celor mici’, care cred în iubirea lui Dumnezeu şi o răspândesc chiar cu preţul vieţii (Alocuţiunea la Îngerul Domnului din 18 februarie 2007).

Aici serviciul audio: