Fiecare păstor de suflete este chemat să transmită o „înţelepciune”, îmbinând credinţa
şi viaţa: Benedict al XVI-lea duminică la Carpineto Romano, localitatea natală lui
Leon al XIII-lea, papa enciclicei sociale „Rerum Novarum”
(RV - 5 septembrie 2010) Benedict al XVI-lea s-a aflat duminică dimineaţă la Carpineto
Romano, satul natal al papei Leon al XIII-lea. Vizita apostolică în orăşelul din
regiunea Laţiu, cu ocazia bicentenarului naşterii papei Gioacchino Pecci a fost „scurtă
şi concentrată” - a spus însuşi Sfântul Părinte - la celebrarea Liturghiei euharistice
în care găsim totul: „Cuvântul şi Pâinea vieţii veşnice, care hrănesc credinţa, nădejdea
şi dragostea”. În faţa a mii de credincioşi, Benedict al XVI-lea a amintit darurile
spirituale lăsate de papa Gioacchino Pecci şi referindu-se la contribuţia sa de care
nu se poate face abstracţie în doctrina socială a Bisericii, a subliniat că „creştinii,
acţionând individual ca cetăţeni, sau în formă asociată, constituie o forţă benefică
şi pacifică de schimbare profundă”.
Din Carpineto Romano, trimisul nostru
special Amedeo Lomonaco: • În faţa unei pieţe pline, încadrată de case şi munţi,
Sfântul Părinte a evocat figura lui Leon al XIII-lea, născut la Carpineto la 2 martie
1810. Ereditatea sa este profund legată de primatul lui Dumnezeu. A-l urma pe Cristos
- a afirmat papa Benedict - este lucru angajant, nu este o simplă „plimbare”, şi nu
depinde de stări de entuziasm şi oportunism. Trebuie să fie „o decizie chibzuită”
luată după ce ne-am întrebat fiecare în conştiinţă: cine este Isus pentru mine? „Dumnezeu
este dincolo de capacitatea noastră iar planurile sale sunt de nepătruns”, însă în
Cristos - a spus Pontiful - află „răspuns întrebările omului din orice timp care caută
adevărul despre Dumnezeu”: • Deşi rămâne mereu adevărat că ’nimeni nu l-a văzut
vreodată pe Dumnezeu’ (In 1,18), acum noi îi cunoaştem ’numele’, ’faţa’ sa, şi chiar
voinţa sa, deoarece ni le-a dezvăluit Isus care este Înţelepciunea lui Dumnezeu făcută
om. În felul acesta - scrie autorul sacru -„oamenii au învăţat ceea ce este plăcut
înaintea ta şi prin înţelepciunea ta au fost mântuiţi” (Înţ 9,18).
Această
rechemare fundamentală a Cuvântului lui Dumnezeu - a adăugat papa - face să ne gândim
la două aspecte ale vieţii şi ministerului Supremului Pontif Leon al XIII-lea, marea
sa credinţă şi profunda sa devoţiune: • Aceasta rămâne mereu baza a toate, pentru
orice creştin, inclusiv papa. Fără rugăciune, adică fără uniune interioară
cu Dumnezeu, nu putem face nimic, cum a spus clar Isus ucenicilor săi
la Ultima Cină (Cf In 15,5).
Cuvintele şi actele papei Leon al XIII-lea
au lăsat să transpară „religiozitatea sa profundă. Între enciclicele şi scrisorile
sale apostolice, ca fir călăuzitor într-o colecţie, „se află cele cu caracter spiritual
propriu-zis, dedicate mai ales creşterii devoţiunii faţă de Maica Domnului”. Şi în
această „cateheză” care punctează 25 de ani de pontificat sunt păzite şi „documentele
despre Cristos Răscumpărător, despre Duhul Sfânt, despre consacrarea la Sfânta Inimă
a lui Isus, despre devoţiunea faţă de Sfântul Iosif, despre Sf. Francisc de Assisi”: •
Toate aceste elemente diferite îmi place să le consider ca faţete ale unei
unice realităţi: iubirea lui Dumnezeu şi a lui Cristos, înainte de care nimic nu trebuie
pus. Şi această primă şi principală calitate a sa, Vincenzo Gioacchino Pecci
a asimilat-o aici, în satul său natal, de la părinţii săi, de la parohia sa.
Dar
este şi un alt aspect care derivă din primatul lui Dumnezeu şi a lui Cristos şi care
se regăseşte „în acţiunea publică a fiecărui Păstor al Bisericii”: • Fiecare
Păstor este chemat să transmită poporului lui Dumnezeu nu adevăruri abstracte ci o
’înţelepciune’, adică un mesaj care conjugă credinţa cu viaţa, adevărul cu realitatea
concretă. Papa Leon al XIII-lea, cu asistenţa Spiritului Sfânt, a fost capabil
să facă aceasta într-o perioadă istorică dintre cele mai dificile pentru Biserică,
rămânând fidel tradiţiei şi, în acelaşi timp, măsurându-se cu marile chestiuni deschise.
Pornind
de la textele Liturghiei duminicale şi anume, de la Scrisoarea Sfântului Paul către
Filemon în care apostolul îl invită pe un patron să-l primească pe sclavul său Onesim
care frate în Cristos, pontiful a amintit „impulsul de promovare umană dat de creştinism
pe drumul civilizaţiei”: • Noua fraternitate creştină depăşeşte separarea dintre
sclavi şi liberi, şi introduce în istorie un principiu de promovare a persoanei care
va duce la abolirea sclaviei, dar şi la a depăşi alte bariere care încă există. Papa
Leon al XIII-lea a dedicat tocmai temei sclaviei scrisoarea enciclică „Catholicae
Ecclesiae” din 1890.
Papa s-a oprit apoi asupra contextului în care s-a
născut în urmă cu două secole papa Gioacchino Pecci. Europa suferea în urma „marii
furtuni napoleoniene”, Biserica şi numeroase expresii ale culturii creştine „erau
puse în discuţie în mod radical”. Viaţa cotidiană era „dură şi dificilă” şi între
timp „se dezvolta industria şi cu ea mişcarea muncitorească”. Când apoi a fost ales
la sediul pontifical, Leon al XIII-lea a simţit datoria de a prezenta „o lectură
de ansamblu şi de perspectivă a noii societăţi”.
Şi în acest cadru capătă formă
magisteriul social al lui Leon al XIII-lea, „ajuns foarte renumit şi de neapus prin
enciclica Rerum Novarum”: • Într-o epocă de aspru anticlericalism şi
de aprinse manifestaţii împotriva papei, Leon al XIII-lea a ştiut să conducă şi să-i
susţină pe catolici pe calea unei participări constructive, bogată în conţinut, fermă
asupra principiilor şi capabilă de deschidere. Un papă foarte în vârstă, dar înţelept
şi clarvăzător, a putut astfel introduce în secolul al XX-lea o Biserică reîntinerită,
cu atitudinea justă pentru a înfrunta noile provocări.
Urcat la sediul
pontifical în 1878, după forţarea zidului de la Porta Pia din Roma, Leon al XIII-lea
- a spus Sfântul Părinte - „era un papă, sub aspect politic şi fizic, încă ’prizonier’
în Vatican, dar în realitate, prin magisteriul său, reprezenta o Biserică în stare
să înfrunte fără complexe marile chestiuni ale lumii contemporane”. A înfrunta provocările
luând lumină din Evanghelie înseamnă a se bizui pe Adevăr. Şi esenţialul - a conclus
- este iubirea lui Cristos care reînnoieşte oamenii şi lumea”.
Înainte de Sfânta
Liturghie, Benedict al XVI-lea a fost primit la sosire de autorităţi civile şi religioase,
între care episcopul de Anagni-Alatri, mons. Lorenzo Loppa, parohul comunităţii din
Carpineto Romano, părintele Giuseppe Ghirelli, şi primarul locului.
Astfel,
Carpineto, mai ales în această primă duminică de septembrie, a fost o punte ideală
între două pontificate unite de momente istorice diferite, dar având în comun viziunea
despre societatea contemporană luminată de mesajul evanghelic.