Cardinalul Rylko la Congresul laicilor catolici asiatici de la Seul: evanghelizarea este raţiunea de a fi a Bisericii

(RV - 4 septembrie 2010) Ultimele intervenţii sâmbătă, la Congresul laicilor catolici asiatici organizat la Seul în Coreea de Sud. Duminică Sfânta Liturghie de încheiere în catedrala oraşului, la sfârşitul căreia toţi participanţii vor prim un mandat misionar pentru evanghelizarea în Asia. Sâmbătă dimineaţă lucrările s-au încheiat cu intervenţia cardinalului Stanislaw Rylko, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Laici.

Speranţa: acesta este numitorul comun al congresului, a spus cardinalul Rylko. Speranţa are un nume, cel al lui Dumnezeu, singurul capabil să învingă „dezorientarea profundă” şi „nihilismul practic”, căreia îi este victimă umanitatea post-modernă. Marea misiune a creştinilor în Asia, deci, a reamintit prelatul, este aceea de a vesti speranţa continentului, mai ales acolo unde este negată libertatea religioasă, pentru că „evanghelizarea nu este o activitate accesorie, ci raţiunea de a fi a Bisericii”. Dar trebuie să fim atenţi: a evangheliza nu înseamnă a reduce totul la un dialog vag sau la o simplă lucrare de promovare umană. Nu: a evangheliza înseamnă a privi la trei „legi fundamentale”, menţionate în trecut de mai multe ori de cardinalul de atunci Joseph Ratzinger. Prima este lege exproprierii, care înseamnă că a evangheliza „nu este niciodată o afacere privată, deoarece în spate se află întotdeauna Dumnezeu şi Biserica”. A doua normă priveşte umilinţa: ca un grăunte de muştar, c ine vesteşte Evanghelia trebuie să fie umil şi numai aşa va şti să reacţioneze în faţa descurajării ce poate lovi angajarea misionară. În fine, a treia lege ne aminteşte importanţa martirilor, cei care, asemenea bobului de grâu, mor pentru ca să aducă rod.

Apoi cardinalul Rylko s-a oprit asupra temei aculturaţiei Evanghelie şi a reamintit că, departe de sincretism, credinţa nu se identifică cu nici o cultură, dar, din contra, este capabilă să impregneze orice cultură. Centrală şi chestiunea formării, drept-datorie al laicilor şi în care este tot mai importantă „prezenţa şi contribuţia femeilor”. Lăsând la o parte o anumită „mentalitate clericală”, a subliniat, formarea laicilor trebuie să aibă loc mai ales în parohii, „adevărate palestre de viaţă creştină”, şi în „mişcările bisericeşti”, cu condiţia să fie „integrate cu umilinţă în viaţa Bisericilor locale”.

Ultimul punct tratat de cardinalul Rylko, a fost cel al sfinţeniei, care „nu este o utopie”, da ţinta fascinantă pe care Cristos o propune celor botezaţi”. „Sfinţii sunt marii maeştri de viaţă creştină - a spus. Ne inspiră curajul de a ne juca toată viaţa pe Dumnezeu şi ne provoacă să ieşim dintr-o mediocritate care ne face porniţi spre compromisuri cu cultura dominantă laicizată. În fine, mulţumirea finală a cardinalului Rylko pentru comunităţile creştine care au de suferit, cele mai sărace sau private de libertatea religioasă: lor, Congresul le-a exprimat apropierea spirituală şi iubire, amintind că Biserica nu le-a abandonat, dar din contra le ţine într-o poziţie privilegiată.