Papa la audienţa generală de miercuri, despre sfânta Hildegard von Bingen: "darurile supranaturale trebuie să fie recunoscute de Păstorii Bisericii". Către tineri: "conclucraţi pentru pace şi dreptate"

RV 01 sep 2010. Era o femeie sfântă din Evul Mediu care l-a iubit pe Cristos şi a slujit Biserica într-un timp în care, la fel ca astăzi, era rănită de păcatele "preoţilor şi laicilor săi": cu aceste cuvinte Benedict al XVI-lea a încheiat miercuri prima parte a catehezei despre sfânta Hildegard von Bingen, călugăriţă claustrală germană care a trăit în primul secolul al Mileniului trecut. Papa a prezidat audienţa generală în exteriorul Palatului Apostolic din localitatea Castel Gandolfo, datorită numărului neaşteptat de mare de participanţi, şi a adresat la final un apel către tineri, pentru a fi mai curajoşi în căutarea păcii şi a dreptăţii în societatea de astăzi.

Ultimele cuvinte ale audienţei generale de miercuri au ieşit ca un jet din inima Papei şi au marcat tonul unei cateheze care a scos la iveală bogăţiile spirituale ale Bisericii din jurul anului o Mie, într-o situaţie care poartă patina timpului dar care continuă să vorbească şi astăzi. Prin glasul Pontifului Roman a revenit, pentru a spune astfel, înaintea tuturor, personalitatea sfintei Hildegard von Bingen, călugăriţă claustrală, model "ante litteram" al "geniului feminin" la care făcea referinţă Ioan Paul al II-lea în scrisoarea apostolică "Mulieris dignitatem": femei care au edificat Biserica acoperind uneori lipsurile, chiar şi grave, ale ierarhiei. Acelaşi lucru l-a făcut şi sfânta Hildegard:
• "... prin capacitatea ei curajoasă de a discerne semnele timpurilor, prin iubirea faţă de Creaţie (...), iubirea pentru Cristos şi pentru Biserica sa, care suferea şi în acel timp, rănită şi pe atunci de păcatele preoţilor şi ale laicilor, dar cu atât mai mult iubită drept Trupul lui Cristos".

Cu o logistică neaşteptată pentru audienţele generale la Castel Gandolfo – cu pelerinii şi credincioşii adunaţi nu în curtea interioară, ca de obicei, dar în exteriorul Palatului Apostolic şi pe strada adiacentă – Benedict al XVI-lea, stând în penumbra porţii centrale a reşedinţei, a oferit un prim portret al călugăriţei catolice germane, care a trăit între anii 1098-1179. Prezentând în plinătate fizionomia acelor femei care au desfăşurat şi desfăşoară un "rol preţios" în viaţa Bisericii, Hildegard von Bingen s-a distins prin cel puţin două aspecte: ca superioară a mănăstirii (dedicată Sfântului Disibodus) şi ca mistică creştină, capabilă să accepte cu smerenie şi supunere darul extraordinar al viziunilor interioare. Ca abatesă, maică superioară, Hildegard a pus la dispoziţie zestrea ei de femeie cultă, elevată spiritual şi capabilă de a înfrunta cu competenţă aspectele organizative ale vieţii claustrale:
• "Stilul cu care şi-a exercitat slujirea autorităţii este exemplar pentru orice comunitate religioasă: ea trezea o sfântă emulaţie în practicarea binelui, încât, după cum reiese din mărturiile timpului, maica şi fiicele ei spirituale se întreceau în stima şi slujirea reciprocă".

În timpul când se afla la conducerea mănăstirii, Hildegard a avut viziuni mistice pe care le-a destăinuit sfetnicului spiritual şi unei călugăriţe, ceea ce i-a atras cu timpul denumirea de "profetesa teutonică". "Cum s-a întâmplat întotdeauna în viaţa diferiţilor mistici", a reluat Pontiful, "şi Hildegard a voit să se supună autorităţii unor persoane înţelepte pentru a discerne originea viziunilor ei, din teama că ar putea fi rodul unor închipuiri sau că nu ar veni de la Dumnezeu". De aceea, ea s-a adresat unei personalităţi de prim rang pentru Biserica timpului, Sfântului Bernard de Clairvaux. A primit încurajare şi mai târziu aprobarea papei Eugen al III-lea, care, a explicat Benedict al XVI-lea, a citit în timpul sinodului de la Trier un text dictat de Hildegard şi, mai târziu, i-a dat autorizaţia de a pune în scris viziunile şi de a vorbi în public:
• "Dragi prieteni, acesta este sigiliul unei experienţe autentice a Duhului Sfânt, izvorul oricărei carisme. Persoana depozitară a darurilor supranaturale nu se mândreşte cu acestea niciodată, nu le afişează, şi, mai ales, arată o ascultare deplină faţă de autoritatea bisericească. Orice dar distribuit de Duhul Sfânt este destinat, de fapt, la edificarea Bisericii iar Biserica, prin Păstorii ei, îi recunoaşte autenticitatea".

La saluturile în diferite limbi, Benedict al XVI-lea s-a adresat, la distanţă, tinerilor care în curând vor începe în Venezuela al treilea Congres latinoamerican: "Dragi tineri", a fost salutul Papei, "aceste zile de comuniune, rugăciune şi studiu, să vă ajute să-l întâlniţi personal pe Domnul şi să-i ascultaţi Cuvântul său":
• "Nu veţi fi decepţionaţi, pentru că El are pentru toţi un plan de iubire şi mântuire. Papa este alături de voi şi vă reînnoieşte încrederea sa, în timp ce cere de la Dumnezeu să vă lumineze ca să fiţi discipoli autentici ai lui Isus Cristos, să trăiţi valorile Evangheliei, să le transmiteţi cu curaj celor din jurul vostru şi să vă inspiraţi pentru a construi o lume mai justă şi reconciliată. Se merită să vă angajaţi în această frumoasă misiune!".

Şi, puţin după, salutând un grup de profesori şi elevi ai unui liceu din Pecs, în Ungaria, Papa a subliniat importanţa şcolii catolice, liceul aparţinând ordinului călugăresc cistercian.

Primiţi şi Binecuvântarea Apostolică invocată de Benedict al XVI-lea la încheierea audienţei generale de miercuri, la Castel Gandolfo, Binecuvântare ce ajunge pe calea undelor la toţi ascultătorii care o primesc în spirit de credinţă.