Papa la rugăciunea "Îngerul Domnului": Isus răstignit model absolut de umilinţă şi gratuitate; fără respectarea ambientului nu există pace. Apel şi rugăciune pentru minerii blocaţi într-o mină din Chile (comentariu şi text)

(RV - 29 august 2010) O rugăciune care să întărească încrederea în buna reuşită a operaţiunilor de salvare. Benedict al XVI-lea a înălţat-o duminică, după rugăciunea Îngerul Domnului recitată cu credincioşii, localnici şi pelerini din diferite părţi ale lumii reuniţi la amiază în curtea interioară a Palatului apostolic din Castel Gandolfo. A dedicat rugăciune minerilor chilieni care de peste 20 de zile sunt în centrul unei intervenii complexe pentru a-i aduce la suprafaţă, după prăbuşirea minei care i-a blocat în subteran, la sute de metri adâncime în regiunea Atacama. Papa a îndemnat de asemenea credincioşii la tutelarea ambientului pentru salvgardarea păcii în lume, invitând la a redescoperi valoarea umilinţei, a smereniei, care are în Cristos „modelul” ei absolut.

A transmite noilor generaţii un ambient integru înseamnă a consemna tinerilor un pământ în pace. Acelaşi pământ care uneori reacţionează dur la intervenţiile omului, provocând doliu şi nu rareori drame nu mai puţin neliniştitoare. Cum este cazul celor 33 de mineri blocaţi în măruntaiele minei chiliene din regiunea Atacama, a căror soartă şi cea a rudelor în aşteptare este de peste 20 de zile în centrul atenţiei internaţionale din cauza dificultăţii lucrărilor care sunt necesare pentru a-i scoate teferi la suprafaţă.

Lor şi celor dragi ai lor, Benedict al XVI-lea a făcut să le parvină de la Roma acest gând de solidaritate în salutul adresat pelerinilor de limba spaniolă:
• Îi încredinţez pe ei şi rudele lor mijlocirii Sfântului Laurenţiu, asigurându-le apropierea mea spirituală şi rugăciunea mea constantă ca să-şi menţină seninătatea în speranţa unei încheieri pozitive a lucrărilor care se desfăşoară pentru a-i salva.

Rugăciunile pentru minerii din Chile au fost înălţate de papa Benedict după rugăciunea Îngerul Domnului împreună cu un gând pentru apropiata celebrare a Zilei pentru salvgardarea Creaţiei, promovată de episcopii italieni pentru ziua de întâi septembrie:
• Este o întâlnire de acum obişnuită, importantă şi pe plan ecumenic. Anul acesta ne aminteşte că nu poate exista pace fără respectarea ambientului. Într-adevăr, avem datoria de a transmite pământul noilor generaţii într-o aşa stare încât şi ele să-l poată locui demn şi păstra mai departe. Domnul să ne ajute în această îndatorire.

În alocuţiunea spirituală rostită înainte de „Angelus”, Benedict al XVI-lea, s-a oprit asupra uneia din ştirile cele mai revoluţionare, omeneşte vorbind, purtate de Vestea ce a Bună a Evangheliei, aceea că în Împărăţia lui Dumnezeu este considerat mai mare cine este mai mic. Şi între atâtea imagini indelebile cu care Cristos a explicat această idee se află parabola prezentă în Evanghelia Liturghiei duminicale. Propunând scena ospăţului de nuntă şi cu ea invitaţia de a alege ultimul loc la masă mai degrabă decât primul - cu riscul de a se vedea în acest din urmă caz umiliţi în public - „Domnul nu intenţionează - a observat Pontiful - să dea o lecţie de bune maniere, nici despre ierarhia dintre diferitele autorităţi:
• El insistă mai degrabă asupra unui punct decisiv, care este cel al umilinţei: „Oricine se înalţă va fi umilit, şi oricine se umileşte va fi înălţat!" (Lc 14,11). Această parabolă, într-un sens mai profund, face să ne gândim şi la poziţia omului în relaţia cu Dumnezeu. „Ultimul loc” poate de fapt să reprezinte condiţia omenirii degradate de păcat, condiţie din care numai întruparea Fiului Unul-născut o poate ridica.

La sfârşitul parabolei, Isus sugerează şefului fariseilor să invite la masa sa nu prietenii, rudele sau bogaţii vecini, ci persoanele mai sărace şi marginalizate, care nu au posibilitatea să-l invite la rândul lor (Cf Lc 14,13-14), pentru ca darul să fie gratuit. Este lecţia creştină, niciodată repetată prea mult, asupra umilinţei care are în Isus, şi mai ales în Isus răstignit - a afirmat Benedict al XVI-lea - un „model” de „gratuitate”.
• De la el să învăţăm răbdarea în ispite, blândeţea în ofense, ascultarea de Dumnezeu în durere, în aşteptarea ca Acela care ne-a invitat să ne zică: „Prietene, poftim mai sus!” (Cf Lc 14,10); adevăratul bine, de fapt, este a sta aproape de el.

Papa a încheiat alocuţiunea cu două exemple. Primul, cel al Sfântului Ludovic, rege al Franţei, comemorat liturgic în cursul săptămânii, care în „Testamentul spiritual către fiul său” îl invita să mulţumească cu umilinţă Domnului pentru prosperitate şi să „nu devină mai rău din glorie deşartă”. Al doilea exemplu - sugerat de liturgia din 29 august care aminteşte Martiriul Sfântului Ioan Botezătorul, „cel mai mare dintre profeţii lui Cristos, care a ştiut - a spus papa Benedict - să renunţe la sine pentru a face loc Mântuitorului, şi a suferit şi murit pentru adevăr.

Primiţi şi binecuvântarea apostolică invocată de Benedict al XVI-lea la rugăciunea Îngerul Domnului recitată cu credincioşii în ultima duminică de august reuniţi la amiază în curtea interioară a reşedinţei pontificale de vară din Castel Gandolfo, binecuvântare ce ajunge astfel pe calea undelor la toţi ascultătorii noştri.
 
Aici serviciul audio:
 
Mai jos traducerea alocuţiunii pontificale:

Iubiţi fraţi şi surori, în Evanghelia acestei duminici (Lc 14.1.7-14) îl întâlnim pe Isus comesean în casa unui fariseu de frunte. Observând că invitaţii îşi alegeau locurile cele dintâi la masă, el le-a povestit o parabolă, având ca ambient un ospăţ de nuntă. "Când eşti invitat la nuntă, nu te aşeza în fruntea mesei, căci s-ar putea să fie invitat şi cineva mai de vază decât tine; atunci cel care v-a invitat, şi pe tine şi pe el, va veni şi-ţi va spune: «Lasă-l pe el în locul acesta»… Dimpotrivă, când eşti invitat, aşază-te pe locul cel din urmă” (Lc 14,8-10). Domnul n u intenţionează să dea o lecţie de bune maniere, nici despre ierarhia dintre diferitele autorităţi. El insistă mai degrabă asupra unui punct decisiv, care este cel al umilinţei: „Oricine se înalţă va fi umilit, şi oricine se umileşte va fi înălţat!"(Lc 14,11). Această parabolă, într-un sens mai profund, face să ne gândim şi la poziţia omului în relaţia cu Dumnezeu. „Ultimul loc” poate de fapt să reprezinte condiţia omenirii degradate de păcat, condiţie din care numai întruparea Fiului Unul-născut o poate ridica. De aceea Cristos însuşi „a luat ultimul loc în lume - crucea - şi tocmai cu această umilinţă radicală ne-a răscumpărat şi ne ajută în mod constant” (Encic. Deus caritas est, 35).

La sfârşitul parabolei, Isus sugerează şefului fariseilor să invite la masa sa nu prietenii, rudele sau bogaţii vecini, ci persoanele mai sărace şi marginalizate, care nu au posibilitatea să-l invite la rândul lor (Cf Lc 14,13-14), pentru ca darul să fie gratuit. Adevărata răsplată, de fapt, la sfârşit, o va da Dumnezeu, „care guvernează lumea…Noi îi oferim doar serviciile noastre, atât cât putem, şi până când ne dă putere” (Encic. Deus caritas est, 35). Încă o dată, deci, să privim la Cristos ca model de umilinţă şi de gratuitate; de la el să învăţăm răbdarea în ispite, blândeţe în ofense, ascultarea de Dumnezeu în durere, în aşteptarea ca Acela care ne-a invitat să ne zică: „Prietene, poftim mai sus!” (Cf Lc 14,10); adevăratul bine, de fapt, este a sta aproape de el. Sfântul Ludovic, rege al Franţei - a cărui comemorarea era miercurea trecută - a pus în practică ceea ce este scris în Cartea lui Ben Sirah: „Cu cât eşti mai mare, cu atât să te umileşti mai mult şi vei afla har înaintea Domnului” (3,8). Aşa îi scria în „Testamentul spiritual către fiul său: „Dacă Domnul îţi va acorda unele prosperităţi, va trebuie nu numai să-i mulţumeşti cu umilinţă, dar fii bine atent să nu devii mai rău din glorie deşartă sau într-un alt fel oarecare, adică fii atent să nu intri în contrast cu Dumnezeu sau să-l ofensezi chiar cu darurile sale” (Acta Sanctorum Augusti 5 [1868], 546).

Dragi prieteni, astăzi amintim şi martiriul Sfântului Ioan Botezătorul, cel mai mare dintre profeţii lui Cristos, care a ştiut să se lepede de sine pentru a face loc Mântuitorului, şi a suferit şi murit pentru adevăr. Să-i cerem lui şi Fecioarei Maria să ne conducă pe calea umilinţei, pentru a deveni vrednici de răsplata dumnezeiască.
 
După rugăciunea „Îngerul Domnului” şi înainte de saluturile către pelerini în diferite limbi papa Benedict a anunţat că „Pe întâi septembrie se celebrează în Italia Ziua pentru salvgardarea creaţiei, promovată de Conferinţa episcopală italiană. Este o întâlnire de acum obişnuită, importantă şi pe plan ecumenic. Anul acesta ne aminteşte că nu poate să existe pace fără respectarea ambientului. Într-adevăr, avem datoria de a transmite pământul noilor generaţii într-o aşa stare încât şi ele să-l poată locui demn şi păstra mai departe. Domnul să ne ajute în această îndatorire.