Negocieri de pace între israelieni şi palestinieni: speranţe reţinute din partea părintelui Pierbattista Pizzaballa, Custodele Ţării Sfinte

(RV – 23 august 2010) După 20 de luni de tensiune, începută cu ofensiva Israelului la Gaza, se reiau negocierile directe de pace dintre israelieni şi palestinieni. Vineri, 20 august, anunţul oficial al Casei Albe care a invitat părţile la Washington pentru data de 2 septembrie, cu obiectivul de a încheia tratativele într-un an.
Pa masa chestiunilor nerezolvate de decenii, se află frontierele celor două state, statutul Ierusalimului, reîntoarcerea refugiaţilor şi coloniile evreieşti din Teritoriile ocupate. Întâlnirea va fi prezidată şi de regele Iordaniei, Abdullah şi de premierul egiptean Mubarak. Toate părţile prezente la tratative au confirmat „Da”-ul lor la negocieri.

Despre cum a fost primită vestea negocierilor în Orientul Mijlociu ne vorbeşte părintele Pierbattista Pizzaballa, custodele Ţării Sfinte.
• „La drept vorbind, ştirea privind aceste colocvii circula deja de ceva timp dar, ca întotdeauna când în Ţara Sfântă se vorbeşte despre aceste lucruri, iniţial există o anumită reticenţă pentru că nu este pentru prima dată când se negociază, nu este prima tentativă de colocvii directe care apoi nu produce nici un rezultat. Pentru a fi sinceri există destulă neîncredere.

Privind aşteptările legate de negocieri, prima întâlnire va fi foarte importantă pentru a înţelege, nu atât pentru a avea rezultate clare, dar pentru a înţelege climatul care există între părţi şi a vedea dacă va fi posibil un compromis, care va fi inevitabil pentru a ajunge la un acord. Într-un prim moment aşteptările sunt mai mult psihologice, pentru a înţelege tipul de abordare ales de părţi”.

În legătură cu principalele obstacole ce trebuie depăşite la masa tratativelor, custodele Ţării Sfinte face următoarea consideraţie:
• „Obstacolele sunt mereu aceleaşi, şi sunt deja binecunoscute: sunt refugiaţii, coloniile, graniţele şi statutul Ierusalimului. Acestea sunt obstacolele sau mai bine spus subiectele tratativelor şi vor trebui să fie văzute apoi posibilităţile de compromis şi de abordare reciprocă.
În ceea ce priveşte perspectiva celor două state, a două popoare în două state vecine, este necesară pregătirea unui parcurs şi fixarea pentru a nu ştiu câta oară a unor timpuri şi modalităţi.

Printre obstacolele care creează numeroase probleme ce trebuie depăşite pentru a atinge obiectivul celor două state şi două popoare este şi cel al sciziunii din cadrul autonomiei palestiniene.
Un alt element important, aş spune cheia problemei, este chestiunea coloniilor evreieşti.


Acesta este un element foarte important ce necesită curaj din partea ambelor părţi: din partea Israelului, pentru a întrerupe construirea coloniilor şi din partea palestinienilor pentru compromisurile pe care vor trebui să le facă, compromisuri inevitabile, care necesită carismă, curaj, coordonare şi suport din partea comunităţii internaţionale.
Dar, dintre toate obstacolele, aspectul cel mai delicat şi mai dificil de rezolvat – nu atât din punct de vedere practic cât mai ales din punct de vedere simbolic – este chestiunea statutului Ierusalimului, oraş plin de semnificaţii simbolice şi care trezeşte mult patos. De aceea, rolul Comunităţii internaţionale va fi şi mai determinant.

Întrebat despre rolul creştinilor în facilitarea procesului de reconciliere în Orientul Mijlociu, părintele Pierbattista Pizzaballa, responsabil al Custodiei franciscane a Ţării Sfinte, face următoarea reflecţie:
• „Noi creştinii suntem foarte puţini în Ţara Sfântă, dar împreună cu Comunitatea internaţională, cu marile mişcări, cu Bisericile din lume, am putea ajuta la crearea unei mişcări de opinie, a unei mişcări de sprijin, pentru ca cele două părţi să poată avea un sprijin psihologic puternic din partea întregii Comunităţi internaţionale; de asemenea trebuie încercată antrenarea şi stimularea liderilor locali la întâlnire şi dialog între ei”.

Aici serviciul audio: