Negocieri de pace între israelieni şi palestinieni: speranţe reţinute din partea părintelui
Pierbattista Pizzaballa, Custodele Ţării Sfinte
(RV – 23 august 2010) După 20 de luni de tensiune, începută cu ofensiva Israelului
la Gaza, se reiau negocierile directe de pace dintre israelieni şi palestinieni. Vineri,
20 august, anunţul oficial al Casei Albe care a invitat părţile la Washington pentru
data de 2 septembrie, cu obiectivul de a încheia tratativele într-un an. Pa masa
chestiunilor nerezolvate de decenii, se află frontierele celor două state, statutul
Ierusalimului, reîntoarcerea refugiaţilor şi coloniile evreieşti din Teritoriile ocupate.
Întâlnirea va fi prezidată şi de regele Iordaniei, Abdullah şi de premierul egiptean
Mubarak. Toate părţile prezente la tratative au confirmat „Da”-ul lor la negocieri.
Despre cum a fost primită vestea negocierilor în Orientul Mijlociu ne vorbeşte
părintele Pierbattista Pizzaballa, custodele Ţării Sfinte. • „La drept vorbind,
ştirea privind aceste colocvii circula deja de ceva timp dar, ca întotdeauna când
în Ţara Sfântă se vorbeşte despre aceste lucruri, iniţial există o anumită reticenţă
pentru că nu este pentru prima dată când se negociază, nu este prima tentativă de
colocvii directe care apoi nu produce nici un rezultat. Pentru a fi sinceri există
destulă neîncredere.
Privind aşteptările legate de negocieri, prima întâlnire
va fi foarte importantă pentru a înţelege, nu atât pentru a avea rezultate clare,
dar pentru a înţelege climatul care există între părţi şi a vedea dacă va fi posibil
un compromis, care va fi inevitabil pentru a ajunge la un acord. Într-un prim moment
aşteptările sunt mai mult psihologice, pentru a înţelege tipul de abordare ales de
părţi”.
În legătură cu principalele obstacole ce trebuie depăşite la masa
tratativelor, custodele Ţării Sfinte face următoarea consideraţie: •
„Obstacolele sunt mereu aceleaşi, şi sunt deja binecunoscute: sunt refugiaţii, coloniile,
graniţele şi statutul Ierusalimului. Acestea sunt obstacolele sau mai bine spus subiectele
tratativelor şi vor trebui să fie văzute apoi posibilităţile de compromis şi de abordare
reciprocă. În ceea ce priveşte perspectiva celor două state, a două popoare în
două state vecine, este necesară pregătirea unui parcurs şi fixarea pentru a nu ştiu
câta oară a unor timpuri şi modalităţi.
Printre obstacolele care creează numeroase
probleme ce trebuie depăşite pentru a atinge obiectivul celor două state şi două popoare
este şi cel al sciziunii din cadrul autonomiei palestiniene. Un alt element important,
aş spune cheia problemei, este chestiunea coloniilor evreieşti.
Acesta
este un element foarte important ce necesită curaj din partea ambelor părţi: din partea
Israelului, pentru a întrerupe construirea coloniilor şi din partea palestinienilor
pentru compromisurile pe care vor trebui să le facă, compromisuri inevitabile, care
necesită carismă, curaj, coordonare şi suport din partea comunităţii internaţionale.
Dar, dintre toate obstacolele, aspectul cel mai delicat şi mai dificil de rezolvat
– nu atât din punct de vedere practic cât mai ales din punct de vedere simbolic –
este chestiunea statutului Ierusalimului, oraş plin de semnificaţii simbolice şi care
trezeşte mult patos. De aceea, rolul Comunităţii internaţionale va fi şi mai determinant.
Întrebat despre rolul creştinilor în facilitarea procesului de reconciliere
în Orientul Mijlociu, părintele Pierbattista Pizzaballa, responsabil al Custodiei
franciscane a Ţării Sfinte, face următoarea reflecţie: • „Noi
creştinii suntem foarte puţini în Ţara Sfântă, dar împreună cu Comunitatea internaţională,
cu marile mişcări, cu Bisericile din lume, am putea ajuta la crearea unei mişcări
de opinie, a unei mişcări de sprijin, pentru ca cele două părţi să poată avea un sprijin
psihologic puternic din partea întregii Comunităţi internaţionale; de asemenea trebuie
încercată antrenarea şi stimularea liderilor locali la întâlnire şi dialog între ei”.