Francesco Cossiga, un exemplu pentru modul în care un catolic se poate realmente angaja
în viaţa politică: arhiepiscopul Rino Fisichella, capelan al Camerei Deputaţilor din
Italia
(RV – 19 august 2010) Joi dimineaţă, la biserica „Sfântul Iosif” din Sassari, (în
Sardinia) au avut loc funeraliile, în formă privată, ale preşedintelui emerit al Republicii
italiene, Francesco Cossiga, mort la vârsta de 82 de ani. Vă reamintim că, prin două
telegrame, Benedict al XVI-lea a exprimat profunda sa tristeţe pentru moartea preşedintelui
Cossiga.
Despre figura omului de stat italian, iată mărturia arhiepiscopului
Rino Fisichella, preşedintele Consiliului Pontifical pentru promovarea Noii Evanghelizări
şi capelan al Camerei Deputaţilor, care l-a cunoscut bine pe preşedintele emerit: •
„Cred că va rămâne în istoria Italiei ca o figură a unui mare om de stat, cu un profund
sens de responsabilitate instituţională. La această caracteristică aş vrea să o adaug
şi pe cea de catolic angajat în politică. Şi în scrisorile care au fost făcute publice,
Preşedintele Cossiga nu a ezitat să-şi exprime profundul sentiment religios şi credinţa
sa, care s-a născut şi s-a maturizat în Biserica Catolică. Aş putea spune că este
unul din numeroşii catolici cu care se poate mândri istoria noastră de angajare politică
pentru această ţară”.
Despre mesajul pe care preşedintele emerit Cossiga l-a
transmis Italiei prin viaţa sa, arhiepiscopul Fisichella evidenţiază pasiunea sa politică,
capacitatea sa de analiză şi cultura sa teologică: • „A fost un om cu pasiune pentru
politică. Să nu uităm că Paul al VI-lea spunea: „politica ca o înaltă formă de caritate
şi de slujire a carităţii”. Cred că Francesco Cossiga a înţeles acest aspect şi l-a
pus în practică. În al doilea rând, avea capacitatea de clarviziune politică, pentru
că era un om de mare cultură şi de profundă inteligenţă, din câte l-am cunoscut. A
fost capabil, prin analizele sale, să anticipeze cu câţiva ani ceea ce trăim astăzi.
Era unul din puţinii politicieni cu care se putea vorbi despre cultură şi despre cunoştinţe
teologice. Cossiga şi-a trăit credinţa în mod intens şi serios, aş spune că a
trăit-o mai mult decât a proclamat-o. Şi sigur, un om cu o credinţă solidă – aşa cum
a primit-o probabil şi în cadrul familiei – şi cu acea forţă a oamenilor din Sardinia
care – în privinţa convingerilor lor de credinţa – mai mult decât să vorbească despre
aceasta, o înţeleg ca atare doar atunci când o trăiesc”.
Preşedintele Consiliului
Pontifical pentru promovarea Noii Evanghelizări are şi amintiri personale legate de
preşedintele emerit al Italiei, Francesco Cossiga: • „Francesco Cossiga impresiona
prin modul său direct de a fi. Era o persoană directă, care spunea imediat ceea ce
gândea, şi mergea imediat la subiect. Ceea ce vreau să amintesc este mai ales modul
activ în care s-a implicat, cu ocazia Jubileului din anul 2000 pentru ca Thomas Morus
să fie proclamat patron al oamenilor politici. Preşedintele Cossiga a făcut această
cerere chiar în timpul Jubileului politicienilor şi azi oamenii politici au în Thomas
Morus imaginea unui om care a apărat adevărul, căci Thomas Morus este cel care, pentru
a apăra adevărul şi adevărul Bisericii în mod laic, a înfruntat martiriul. Şi imaginea
acestui sfânt a fost susţinută şi dorită de preşedintele Cossiga”.
În
privinţa eredităţii lăsate de preşedintele emerit Cossiga istoriei Republicii Italiene,
arhiepiscopul Fisichella subliniază: • „În măsura competenţei mele, cred că rămâne
un exemplu pentru modul în care un catolic se poate realmente angaja în viaţa politică.
Auzim de multe ori în aceşti ani apelul în favoarea laicităţii Statului, care este
uneori evocată în mod coerent iar alteori în mod instrumental. Cred că Cossiga a fost
capabil să exprime – prin angajarea sa politică – angajarea unui autentic catolic
în sfera instituţională, în cele mai înalte funcţii ale statului, dar rămânând fidel
credinţei sale, în calitate de catolic angajat în politică, într-un mod pe deplin
laic”.