La audienţa generală, apelul Papei pentru sinistraţii din Pakistan. În cadrul catehezei, programul pastoral al papei Pius al X-lea: "reînnoirea tuturor în Cristos"

RV 18 aug 2010. La audienţa generală de miercuri, ţinută în curtea reşedinţei pontificale din localitatea Castel Gandolfo, Benedict al XVI-lea a lansat un apel la solidaritate cu populaţia afecată de inundaţiile din Pakistan. La cateheză, Papa a vorbit despre Sfântul Pius al X-lea, a cărui comemorare liturgică se va celebra sâmbăta viitoare.

Milioane de familii rămase fără casă, peste 1.600 de victime, daune materiale incalculabile provocate de aluviuni într-una din cele mai sărace ţări asiatice. Apelul Papei la solidaritate cu populaţia Pakistanului readuce în prim plan drama unei situaţii care riscă să fie arhiviată cu prea mare uşurinţă de opinia publică mondială:
• "În timp ce încredinţez bunătăţii şi îndurării lui Dumnezeu pe cei care avut o moarte atât de tragică, îmi exprim apropierea mea spirituală faţă de familiile lor şi de toţi cei care suferă din cauza acestei calamităţi. Nu trebuie să lipsească acestor fraţi ai noştri, atât de greu încercaţi, solidaritatea noastră şi sprijinul concret al Comunităţii internaţionale!".

La cateheză, Benedict al XVI-lea a vorbit despre sfântul Pius al X-lea, subliniind câteva trăsături "folositoare atât Păstorilor cât şi credincioşilor". Născut în provincia de Treviso la 1835 într-o familie de ţărani, Giuseppe Sarto a fost sfinţit preot la 23 de ani arătând încă de la început "o profundă iubire faţă de Cristos şi Biserică, smerenie şi simplitate, dar mai ales o mare iubire faţă de cei nevoiaşi, trăsături care au însoţit întreaga sa viaţă". În 1884 a fost numit episcop de Mantova iar în 1893, patriarh de Veneţia. La 4 august 1903 a fost ales la catedra lui Petru, "slujire pe care a acceptat-o cu ezitare, pentru că nu se simţea la înălţimea unei misiuni atât de mari". Dar realitatea a arătat altceva:
• "Pontificatul sfântului Pius al X-lea a lăsat un semn de neşters în istoria Bisericii şi a fost caracterizat de un efort considerabil de reformă, cuprins în motto-ul "instaurare omnia in Christo", "reînnoirea tuturor în Cristos".

Numeroase au fost iniţiativele pontificatului său: reorganizarea Curiei Romane, lansarea lucrărilor de redactare a Codului de Drept Canonic, revizuirea studiilor şi a parcursului de formare a viitorilor preoţi şi întemeierea mai multor Seminarii regionale. Pe de altă parte, ţinea foarte mult la formarea doctrinară a Poporului lui Dumnezeu şi chiar din anii când era paroh a redactat el însuşi un catehism. În timpul slujirii episcopale la Mantova lucrase mult pentru a se ajunge la un catehism unic, dacă nu la nivel universal, cel puţin la nivelul Italiei:
• "Ca un autentic păstor, a înţeles că situaţia epocii, inclusiv datorită fenomenului emigraţiei, impunea necesitatea unui catehism la care orice credincios să se poată raporta independent de locul şi circumstanţele vieţii. Ca Pontif, s-a ocupat de elaborarea unui text de doctrină creştină pentru dieceza de Roma, care s-a răspândit apoi în toată Italia şi în lume. Acest catehism, numit "al lui Pius al X-lea", a fost pentru mulţi o călăuză sigură în învăţarea adevărurilor de credinţă datorită limbajului său simplu, clar şi precis şi datorită unui mod de expunere eficient".

Nu mai prejos a fost efortul dedicat reformei Liturgiei, în special a muzicii sacre, pentru a-i conduce pe credincioşi la o viaţă de rugăciune mai profundă şi la o mai mare participare la Sacramente:
• "El afirma că adevăratul spirit creştin îşi găseşte izvorul său primar şi indispensabil în participarea activă la Preasfintele Taine şi la rugăciunea publică şi solemnă a Bisericii. De aceea, îndemna la o apropiere frecventă la Sacramente, încurajând frecvenţa zilnică la Sfânta Împărtăşanie, bine pregătiţi, şi anticipând în mod oportun Prima Sfântă Împărtăşanie a copiilor spre vârsta de şapte ani, când copilul începe uzul raţiunii".

Credincios îndatoririi de a-i întări pe fraţii săi în credinţă, Pius al X-lea, în faţa unor tendinţe care se prezentau în domeniul teologic la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, a intervenit în mod hotărât, condamnând curentul de gândire numit "modernism", cu scopul de a îndepărta concepţiile eronate şi de a promova o aprofundare ştiinţifică a Revelaţiei în armonie cu Tradiţia Bisericii. În 1909 a întemeiat, în acest sens, Institutul Biblic Pontifical.

Ultimele luni ale vieţii sale au fost umbrite de flagelul războiului:
• "Apelul către catolicii lumii, lansat pe 2 august 1914 pentru a-şi exprima "profunda durere" a momentului, era strigătul de suferinţă al părintelui care îşi vede copiii aliniindu-se unii împotriva altora. A murit la scurtă vreme, pe 20 august, iar faima sa de sfinţenie a început să se răspândească imediat în rândul poporului creştin".

Dar ce moştenire ne încredinţează nouă sfântul Pius al X-lea?
• "Dragi fraţi şi surori, sfântul Pius al X-lea ne învaţă pe noi toţi că la baza activităţii noastre apostolice, în diferitele domenii în care lucrăm, trebuie să fie întotdeauna o adâncă uniune personală cu Cristos, ce trebuie cultivată şi adâncită zi de zi. Acesta este nucleul întregii sale învăţături şi al tuturor eforturilor sale pastorale. Numai dacă vom fi îndrăgostiţi de Domnul, vom fi capabili să ducem oamenii la Dumnezeu şi să-i ajutăm să se deschidă la iubirea sa îndurătoare, pentru ca astfel lumea întreagă să se deschidă la îndurarea lui Dumnezeu".

La a 27-a audienţă generală a anului în curs, desfăşurată miercuri la Castel Gandolfo, au luat parte circa 2000 de credincioşi din Franţa, Anglia, Irlanda, Austria, Germania, Polonia, Spania, Argentina, Portugalia, Brazilia, Ungaria, Sri Lanka şi Venezuela. Asupra tuturor, Succesorul lui Petru a invocat Binecuvântarea Apostolică.