Sfânta Tereza Benedicta a Crucii, Edith Stein. Papa: străluceşte ca o lumină într-o noapte întunecoasă

(RV - 9 august 2010) Biserica celebrează la 9 august sărbătoarea Sfintei Tereza Banedicta a Crucii, Edith Stein, evreică germană, filosofă şi călugăriţă carmelită. Patroană a Europei împreună cu Sfânta Brigita a Suediei şi Sfânta Ecaterina din Siena, actualul episcop al Romei a citat-o de mai multe ori în cursul pontificatului, şi în mod special în timpul istoricii sale vizite în Lagărul de exterminare de la Auschwitz, unde pe 9 august 1942 a fost ucisă împreună cu sora ei în camerele de gazare: avea 50 de ani.

• Secvenţe muzicale.
A „traversat timpul obscur al celui de-al Doilea Război Mondial, fără a pierde niciodată din vedere speranţa, pe Dumnezeul vieţi şi al iubirii”: afirma papa Benedict al XVI-lea duminica trecută la rugăciunea „Îngerul Domnului”. Edith Stein, studentă al filozofului Edmund Husserl, era evreică prin naştere, dar după un lung drum de căutare s-a lăsat cucerită de Cristos la vârstă adultă, fără să renege vreodată poporul său, cum a subliniat papa la Auschwitz pe 28 mai 2006:
• Ca creştină şi evreică, ea a acceptat să moară împreună cu poporul său şi pentru el. Nemţii, care erau atunci purtaţi la Auschwitz-Birkenau şi care au murit aici, erau văzuţi ca Abschaum der Nation - ca pleava naţiunii. Acum însă noi îi recunoaştem cu gratitudine ca mărturisitori ai adevărului şi binelui, care şi în poporul nostru nu apusese. Le mulţumim acestor persoane, pentru că nu s-au supus puterii răului şi acum ne stau în faţă ca lumini într-o noapte întunecoasă.

Edith Stein era o femeie în căutarea adevărului: l-a găsit în Crucea lui Cristos. „A lua crucea - a amintit papa la întâlnirea „Angelus” pe 20 iunie anul acesta - înseamnă a se angaja la înfrângerea păcatului care împiedică drumul spre Dumnezeu, a primi zilnic voinţa Domnului, a creşte credinţa mai ales în faţa problemelor, dificultăţilor, a suferinţei”:
• Sfânta carmelită Edith Stein ne-a mărturisit-o într-un timp de persecuţie. Scria astfel din Carmelul din Köln în 1938: „Astăzi înţeleg…ce vrea să zică a fi mireasa Domnului în semnul crucii, deşi cu totul nu se va înţelege niciodată, întrucât este un mister…Cu cât devine mai întuneric în jurul nostru, cu atât trebuie să deschidem inima la lumina care vine de sus (La scelta di Dio, Lettere [1917-1942], Roma 1973, 132-133).

„Lumea este în flăcări - scria Edith Stein în timpul beznei nazismului - lupta dintre Cristos şi antihrist s-a înverşunat deschis, de aceea dacă te decizi pentru Cristos, ţi se poate cere şi jertfa vieţii. Contemplă pe Domnul care atârnă înaintea ta pe lemn, pentru că a fost ascultător până la moartea pe Cruce…”. Pentru el, într-adevăr, este Crucea „singura speranţă”:
• Creştinii, însă, nu exaltă o cruce oarecare, dar acea Cruce pe care Isus a sfinţit-o cu sacrificiul său, rod şi mărturie de imensă iubire. Cristos pe Cruce şi-a vărsat tot sângele pentru a elibera omenirea de sclavia păcatului şi a morţii. De aceea, din semn de blestem, Crucea a fost transformată în semn de binecuvântare, din simbol de moarte în simbol de excelenţă a Iubirii care învinge ura şi violenţa şi generează viaţa nemuritoare. ’O Crux, ave spes unica! O cruce, unica speranţă!’”.

Iată câteva amănunte despre figura lui Edith Stein, şi în special despre convertirea ei.
• Secvenţe muzicale.
Era într-o noapte de vară a anului 1921, Edith Stein, în casa de la ţară a unor prieteni, nu reuşea să doarmă; ea însăşi povesteşte ceea ce s-a întâmplat: „Am luat din întâmplare o carte din bibliotecă; purta titlul „Viaţa Sfintei Tereza povestită de ea însăşi”. Am început să citesc şi n-am mai putut să o las, până ce nu am terminat-o. Când am închis-o am zis: acesta este adevărul. Acel adevăr atât de îndelung căutat acea promiţătoare studioasă din Wroclaw (Bresalau), îl găseşte în misterul Crucii, în persoana lui Isus Cristos. Este o experienţă care îi schimbă viaţa, primeşte botezul anul următor apoi decide să intre în rândul călugăriţelor carmelite, şi pe 16 iulie 1933, în solemnitatea Sfintei Fecioare Maria de la Muntele Carmel, este primită la Lindenthal.

Dar cum se poate explica această alegere a lui Edith Stein? Răspunde părintele Saverio Cannistrà, prepozitul general al Ordinului carmeliţilor desculţi:
• Cred că alegerea Carmelului este legată de căutarea adevărului. Chestiunea este mai complexă, dar cred că în Edith Stein există o interpretare a Carmelului ca răspuns la o căutare a adevărului în timpul nostru. Acesta este legat puţin de toată istoria precedentă, filozofică şi chiar spirituală a lui Edith Stein.

Figura ei este foarte complexă. Cum ajunge la cei simpli?
• Cred că ceea ce Ioan Paul al II-lea a spus în Scrisoarea apostolică prin care o proclamă copatroană a Europei, este un mesaj pe care toţi pot să-l înţeleagă şi anume că Edith Stein este pentru fiecare persoană - şi mai ales în Europa - un semn de respect al persoanei, de primire a altuia, de căutare a convieţuirii paşnice între culturi şi religii diferite.

Ce mesaj deosebit se poate primi azi de la Sfânta Tereza Benedicta a Crucii?
• Edith Stein a trecut prin experienţele cele mai dramatice şi complexe ale istoriei europene din prima jumătate a secolului al XX-lea: războiul, persecuţia, lagărele de exterminare, dar şi ateismul, căutarea filozofică a unor noi categorii de gândire. În toate acestea şi prin acest drum, a găsit înlăuntrul său un izvor de pace şi seninătate. Cred că acesta este mesajul şi chiar exemplul pe care Edith Stein ni-l lasă: cum se poate prin vicisitudinile istorice, chiar cele mai dramatice ale timpului nostru, să nu pierzi propria identitate şi propria libertate. Aceasta întorcându-se în sine şi găsind aici bazele într-un adevăr care ne-a fost dat.

Există un gând, o frază a lui Edith Stein pe care vreţi să o amintiţi?
• Una care mie îmi place în mod deosebit are de a face tocmai cu demnitatea persoanei. Tereza Benedicta zice, citez din memorie: semn al demnităţii, al sacralităţii persoanei şi libertăţii ei, este faptul că Dumnezeu însuşi se opreşte înaintea ei.
• Secvenţe muzicale.
„Cu cât se face mai întuneric în jurul nostru, cu atât mai mult trebuie să deschidem inima la lumina care vine de sus”, spunea Edith Stein. Din ea nu ne rămân azi decât scrierile şi acel pumn de praf strâns din crematoriile de la Auschwitz adus în biserica Sfântul Mihai, la Wroclaw, unde a trăit de tânără. Acea lumină care vine de sus ne-o arată şi ea din acea beznă care părea să o fi înghiţit, dar care ne face să o amintim ca o mare mărturisitoare a credinţei.

Aici serviciul audio: