Sărbătoarea Schimbării la Faţă. Benedict al XVI-lea: să priveşti la lucrurile din
lume cu ochii lui Dumnezeu
RV 06 aug 2010.Creştinii din Orient şi din Occident celebrează
la 6 august sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului Nostru Isus Cristos. E o sărbătoare
care, observa Benedict al XVI-lea cu diferite ocazii, ne invită să privim la lucrurile
din lume din perspectiva lui Dumnezeu.
Să priveşti întunericul cu ochii
luminii! E necesar să urci mai întâi pe înălţimi pentru a avea privirea lui Dumnezeu
asupra evenimentelor din lume. Isus "s-a urcat pe munte ca să se roage", subliniază
Evanghelia sărbătorii. "Muntele", observa Sfântul Părinte, "este locul apropierii
de Dumnezeu. Este spaţiul elevat, în raport cu existenţa de fiecare zi, unde se respiră
aerul proaspăt al creaţiei. Este locul rugăciunii". Iar Schimbarea la Faţă este un
eveniment de rugăciune: în timp ce se ruga, Isus se cufundă în Dumnezeu şi în acest
fel este invadat de lumină". Dar prin aceasta, el nu iese din istorie, nu fuge de
misiunea pentru care a venit în lume: • "Pentru un creştin, rugăciunea nu înseamnă
o evadare din realitate şi de la responsabilităţile pe care le presupune, ci asumarea
lor pînă la capăt, având încredere în iubirea fidelă şi inepuizabilă a Domnului"
(Angelus, 4 martie 2007).
Pe Tabor, Petru, Iacob şi Ioan au avut parte
de o experienţă excepţională: contemplând gloria Fiului lui Dumnezeu, au primit o
pregustare a paradisului, unde grâul şi neghina nu mai stau la un loc. • "Este
vorba, de obicei, de experienţe de scurtă durată, pe care Dumnezeu uneori le oferă,
mai ales în vedederea unor grele încercări. Nimănui, însă, nu-i este dat să rămână
pe 'Tabor' în timp ce trăieşte această viaţă. Existenţa umană este un drum de credinţă
şi ca atare se întinde mai mult în penumbră decât în lumină deplină, nu fără momente
de obscuritate şi chiar de întuneric dens. Atâta timp cât suntem pe pământ, legătura
noastră cu Dumnezeu se face mai mult prin auz decât prin vedere. Şi chiar contemplaţia
se realizează, pentru a spune astfel, cu ochii închişi, graţie luminii interioare
aprinsă în noi de Cuvântul lui Dumnezeu" (Angelus, 12 martie 2006).
Cine
n-ar prefera să rămână pentru totdeauna pe 'Tabor'? Dar alături de Isus cine urcă
pe munte o face pentru a învăţa să privească răul cu ochii binelui: • "Acesta
este punctul crucial: schimbarea la faţă este anticiparea învierii, dar aceasta presupune
moartea. Isus îşi dezvăluie apostolilor gloria sa pentru ca să aibă tăria de a înfrunta
scandalul crucii şi să înţeleagă că e necesar să treacă prin multe încercări pentru
a intra în Împărăţia lui Dumnezeu" (Angelus, 17 februarie 2008).
Schimbarea
la faţă este o invitaţie de a pătrunde în taina rugăciunii. Numai o legătură sinceră
şi puternică cu Isus ne arată că "adevărata frumuseţe este iubirea lui Dumnezeu",
care "ştie să transforme chiar şi întenecosul mister al morţii în lumina radiantă
a învierii": • "Rugăciunea nu este un accesoriu, un 'optional', ci o chestiune
de viaţă sau de moarte. Numai cel care se roagă, de fapt, adică cel care se încredinţează
lui Dumnezeu cu iubire filială, poate intra în viaţa de veci, care este Dumnezeu însuşi"
(Angelus, 4 martie 2007).