Cu 32 de ani în urmă murea Papa Paul al VI-lea. Benedict al XVI-lea: a fost un maestru
de viaţă, un curajos mărturisitor al speranţei
(RV – 6 august 2010) Acum 32 de ani, murea Paul al VI-lea. Era pe 6 august 1978, la
Castel Gandolfo, în sărbătoarea „Schimbarea la Faţă a Domnului”. Cu ocazia comemorării
morţii Papei Paul al VI-lea, vineri, în bazilica vaticană, la ora 17, solemnă celebrare
euharistică, prezidată de mons. Marcello Semeraro, episcop de Albano. De Papa
Paul al VI-lea este legat în mod special, încă din perioada Conciliului, Benedict
al XVI-lea, care în mai multe rânduri a amintit învăţătura predecesorului său şi importanţa
Magisteriului acestui Papă în timpuri deloc uşoare pentru Biserică.
Un mărturisitor
al adevărului, un călăuzitor de suflete, un om care „a indicat cu curaj calea întâlnirii
cu Cristos”. În viaţa şi în Magisteriul lui Benedict al XVI-lea se află mult din Paul
al VI-lea. Chiar Sfântul Părinte, în vizita din noiembrie 2009, la Brescia, pământul
natal al Papei Paul al VI-lea , a vorbit de legătura sa de afecţiune şi devoţiune
faţă de predecesorul său, care l-a voit pe Joseph Ratzinger arhiepiscop de München,
creându-l apoi cardinal în 1977.
• „Simt că-i datorez acestui mare Pontif multă
gratitudine pentru stima pe care a manifestat-o faţă de mine în diferite ocazii”,
sublinia Benedict al XVI-lea în discursul ţinut la Institutul Paul al VI-lea, la Concesio,
pe 8 noiembrie 2009).
Un Papă curajos în timpuri dificile, care a menţinut
solidă Barca lui Petru în ape învolburate. Benedict al XVI-lea indică în iubirea faţă
de Cristos secretul acţiunii sale pastorale îndeplinite cu dăruire neobosită, „adoptând
uneori decizii dificile şi nepopulare”.
• „Iubire care vibrează cu expresii
impresionante în întreaga sa învăţătură. Sufletul său de Păstor era în întregime cuprins
de o tensiune misionară alimentată de dorinţa sinceră de dialog cu întreaga umanitate.
Îndemnul său profetic, repropus de mai multe ori, de a reînnoi lumea zbuciumată de
nelinişti şi violenţe prin intermediul „civilizaţiei iubirii”, năştea dintr-o totală
încredinţare lui Isus, Mântuitorul omului”, astfel evidenţia Episcopul Romei în discursul
către membrii Institutului Paul al VI-lea, ţinut pe 3 martie 2007).
Papa Paul
al VI-lea (Giovanni Battista Montini) a fost cel care „a inventat” – am putea spune
– călătoriile internaţionale, care a promovat dialogul ecumenic şi s-a angajat pentru
o dezvoltare autentică, „pentru promovarea oricărei persoane, în totalitatea sa”.
Aşa cum sublinia Benedict al XVI-lea a fost Paul al XVI-lea Papa care a dus la împlinire
Conciliul Vatican II, un angajament „aproape supraomenesc”.
Şi în reflecţia
lui Benedict al XVI-lea cu ocazia întâlnirii cu membrii Institutului Paul al VI-lea,
pe 3 martie 2007, Succesorul lui Petru evidenţia:
• „Dacă Ioan al XXIII-lea
a fost cel care a stabilit şi început Conciliul Vatican al II-lea, succesorul său
a fost cel care l-a dus la împlinire, cu mână expertă, delicată şi fermă. Nu mai puţin
anevoios a fost pentru Papa Montini să susţină Biserica în perioada post-conciliară.
Nu s-a lăsat condiţionat de neînţelegeri şi critici, chiar dacă a trebuit să suporte
suferinţe şi atacuri uneori violente, dar a rămas în orice împrejurare ferm şi prudent
cârmuitor al Bărcii lui Petru”.
Deosebit de violente – aminteşte Pontiful –
au fost atacurile în interiorul şi înafara Bisericii pe care Paul al VI-lea a trebuit
să le înfrunte pentru „Humanae Vitae”, enciclica orientată pe iubirea conjugală responsabilă:
• „Acel document a devenit imediat element de contradicţie. Elaborat în lumina
unei decizii frământate, acesta constituie un gest semnificativ de curaj în a reafirma
continuitatea doctrinei şi a tradiţiei Bisericii. Acest text, deseori răstălmăcit
şi interpretat greşit, a dat naştere la discuţii şi pentru că era timpul în care începea
perioada unei profunde contestaţii care a marcat viaţa unor întregi generaţii”. (Discursul
lui Benedict al XVI-lea în cadrul Conferinţei referitoare la împlinirea a 40 de ani
de la enciclica „Humanae Vitae”, din 10 mai 2008).
Generaţii care se confruntă
azi cu o adevărată situaţie de urgenţă în domeniul educaţiei. O problemă pe care o
cunosc bine părinţii, profesorii şi preoţii. Şi în acest domeniu, asigură Benedict
al XVI-lea, putem găsi în Papa Paul al VI-lea un model de urmat:
• „Educatorul
Montini, student şi preot, episcop şi Papă, a simţit întotdeauna necesitatea unei
prezenţe creştine calificate în lumea culturii, a artei şi în domeniul social, o prezenţă
înrădăcinată în adevărul lui Cristos şi, în acelaşi timp, atentă faţă de om şi faţă
de exigenţele sale vitale” (Discurs la Institutul Paul al VI-lea, Consio, 8 noiembrie
2009).
Ce anume rămâne aşadar azi din extraordinarul patrimoniu de credinţă
lăsat de Paul al VI-lea? Benedict al XVI-lea răspunde citând o frază programatică
a lui Paul al VI-lea şi pe care a pronunţat-o însăşi Joseph Ratzinger: „Vreau ca viaţa
mea să fie o mărturie a adevărului”:
• „Maestru de viaţă şi curajos mărturisitor
de speranţă, aşa a fost veneratul meu predecesor” – spune Benedict al XVI-lea în discursul
din 8 noiembrie 2009, la Institutul Paul al VI-lea din Concesio. Şi continuă…”nu a
fost întotdeauna înţeles, dimpotrivă de mai multe ori a fost oprimat şi izolat de
mişcări culturale care erau atunci dominante. Dar, solid chiar dacă fragil din punct
de vedere fizic, a condus Biserica fără şovăiri; nu a pierdut niciodată încrederea
în tineri, reînnoind îndemnul faţă de ei şi nu numai de a avea încredere în Cristos
şi de a-l urma pe calea Evangheliei”. (Discurs la Institutul Paul al VI-lea, Consio,
8 noiembrie 2009).