Prezenţa imigranţilor îndeamnă Biserica misionară la reînnoire: intenţia de rugăciune a Papei pentru luna august

RV 05 aug 2010. "Pentru ca şomerii, cei fără adăpost şi cei care trăiesc în grave situaţii de necesitate să afle înţelegere şi primire şi să fie ajutaţi în mod concret ca să depăşească dificultăţile": aceasta este intenţia generală de rugăciune a Papei pentru luna august. Iar la intenţia misionară de rugăciune, Benedict al XVI-lea se roagă "pentru ca Biserica să fie o 'casă' pentru toţi, gata să-şi deschidă uşile celor constrânşi să emigreze în alte ţări din cauza discriminărilor rasiale şi religioase, a foamei şi războaielor".

În legătură cu prezenţa imigranţilor, care evidenţiază interdependenţa tot mai mare dintre Ţări dar şi diversitatea vieţii creştine, redacţia centrală l-a contactat pe pr. Gianromano Gnesotto, directorul fundaţiei "Migrantes" din cadrul Conferinţei Episcopale Italiene.
• "Migraţiile umane sunt pentru Biserică semnul vizibil al unei realităţi invizibile care este proprie pentru natura însăşi a Bisericii şi anume, aceea de a fi un popor pe cale. Aşadar, migranţii ne amintesc această realitate profundă, scot în prim plan faptul că suntem pelerini pe acest pământ şi că trebuie să avem, desigur, picioarele pe pământ, dar privirea îndreptată spre cer, spre acele valori care fac din viaţa unui om o viaţă importantă în orice condiţie s-ar afla şi din orice punct de vedere. Iar Biserica noastră îşi amplifică şi mai mult sensul catolicităţii şi graţie imigranţilor catolici care sosesc din atâtea ţări".

Cum reacţionează parohiile în faţa imigranţilor? Există o sensibilitate în sensul acceptării acestora?
• "Într-adevăr, imigrantul este întotdeauna fratele nostru, sora noastră şi acest adevăr, acum, este de importanţă fundamentală. Apoi, nu trebuie să uităm că însuşi Cristos se identifică cu imigranţii, după cum citim în Evanghelia după Matei, unde spune: 'am fost străin şi voi m-aţi primit'. Să spunem că valorile la care ne referim sunt aceleaşi dintotdeauna şi că trebuie trăite faţă de toţi, inclusiv în raportul cu imigranţii. Fără îndoială, migraţiile reprezintă o frontieră care solicită şi mai mult capacitatea noastră de a fi persoane care trăiesc valorile Evangheliei. Pe de altă parte, imigranţii înşişi, constituie o categorie specială care poate şi trebuie să participe la reînnoirea comunităţilor de primire, la cateheză, la liturgie, la modul nostru de a fi Biserică. Se poate spune că din acest punct de vedere imigranţii sunt o resursă importantă, pentru că pun în mişcare ceea ce Biserica are mai bun în rădăcinile şi fiinţa sa".

Aşadar, pentru a face mai mult, creştinii nu trebuie să privească doar la instituţiile civile, dar şi la realităţile Bisericii...
• "Exact. Dacă în trecut, cuvântul misiune însemna să pleci în ţări îndepărtate, acum misiunea este aici, între noi. Parohiile înseşi trebuie să fie misionare şi orice creştin trebuie să arate că este ucenicul lui Cristos în măsura în care ştie să exercite valori precum solidaritatea, deschiderea, ospitalitatea, dialogul şi înţelegerea reciprocă".

Aici, serviciul audio: