Mijlocirea Sf. Ioan Maria Vianney să ne ajute în fidelitatea faţă de Cristos, începând de la lucrurile mici: Benedict al XVI-lea despre sfântul paroh de Ars

RV 04 aug 2010. Biserica Catolică celebrează la 4 august comemorarea liturgică a Sfântului Ioan Maria Vianney, patronul preoţilor parohi. Benedict al XVI-lea l-a amintit miercuri dimineaţă la audienţa generală, invocând mijlocirea sa pentru ca toţi credincioşii să crească în fidelitatea faţă de Cristos începând cu lucrurile mici de fiecare zi. Cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la moartea sfântului preot francez, anii vieţii 1786-1859, Papa a proclamat Anul Sacerdotal, încheiat la 11 iunie anul curent. Dar importanţa acestui sfânt a fost subliniată de Episcopul Romei în diferite ocazii.

Născut în 1786, la Dardilly, în apropiere de Lyon, Ioan Maria Vianney era fiul unei familii de ţărani, drept care primele ocupaţii au fost şi pentru el munca la câmp sau ducerea animalelor la păscut. Dar întotdeauna "a căutat să împlinească voinţa lui Dumnezeu chiar şi în treburile cele mai umile". La 17 ani, era încă un analfabet. Ar fi voit să devină preot, dar cartea, fără de care nu putea să devină preot, i-a adus "multe insuccese şi lacrimi":
• "A ajuns de fapt la hirotonirea preoţească după nu puţine necazuri şi neînţelegeri, graţie ajutorului primit de la preoţi înţelepţi, care nu s-au blocat la limitele sale umane, ci au ştiut să vadă mai departe, intuind orizontul de sfinţenie care se profila în acel tânăr cu adevărat aparte".

Superiorii nu aveau multă încredere în capacităţile sale. L-au trimis în localitatea Ars, un sat mic şi necunoscut, cu doar 300 de locuitori şi nu prea duşi la biserică. Noul paroh nu se zbate să facă noi adepţi: se aşează în genunchi în faţa Tabernacolului şi se roagă. Încet încet, mărturia sfinţeniei sale se răspândeşte în toată Franţa şi chiar mai departe:
• "Existenţa sa a fost o cateheză vie, care dobândea o eficacitate deosebită atunci când lumea îl vedea celebrând Sfânta Liturghie, zăbovind în adoraţie în faţa Tabernacolului sau petrecând ore în şir la scaunul de spovadă… În realitate, ceea ce l-a făcut sfânt pe parohul de Ars a fost dragostea sa faţă de Cristos. Adevăratul secret al succesului pastoral a fost iubirea pe care o nutrea faţă de Taina Euharistiei, vestită, celebrată şi trăită, şi care se transforma în iubire faţă de turma lui Cristos, faţă de cei care îl căutau pe Dumnezeu".

Parohul de Ars a ştiut să răspundă la setea de adevăr a omului, rezistând la presiunile culturale şi sociale din Franţa post-revoluţionară, dominată de un fel de "dictatură a raţionalismului care voia să şteargă însăşi prezenţa preoţilor şi a Bisericii din societate". Asemenea lui, fiecare preot este chemat să vestească Cuvântul lui Dumnezeu în vremuri grele, precum cele în care trăim şi noi:
• "Glasul preotului, nu rareori pare să fie 'vocea unuia care strigă în pustiu' (cfr Marcu 1,3), dar chiar în aceasta constă forţa lui profetică: în a nu fi niciodată omologat, nici omologabil, cu nicio cultură sau mentalitate dominantă, ci în a arăta unica noutate în măsură să realizeze o adevărată şi adâncă reînnoire a omului, şi anume, că Isus Cristos este cel Viu, este Dumnezeu aproape de noi, Dumnezeu care lucrează în viaţa şi pentru viaţa lumii şi ne dăruieşte Adevărul, modul de a trăi".

Foarte mulţi sunt cei care au ajuns la lumină în bisericuţa din Ars. Epuizat de efort, Ioan Maria Vianney a murit la 73 de ani, pe 4 august 1859. Pius al XI-lea l-a canonizat în 1925 iar patru ani mai târziu l-a declarat "patron al parohilor".

Aici, serviciul audio: