Reflecţie la Evanghelia zilei: Isus Pâinea vieţii, hrana sufletelor noastre, în predicile
papei Benedict al XVI-lea
RV 02 aug 2010. "Nu numai cu pâine trăieşte omul, dar şi cu
tot cuvântul care vine din gura lui Dumnezeu". Antifonul Evangheliei de luni
vesteşte cu aceste cuvinte episodul înmulţirii pâinilor şi a peştilor.
Textul paginii sacre, din Evanghelia după Sf. Matei, scoate în relief compasiunea,
mila de care este cuprins Isus la vederea marii mulţimi de oameni care îl urmau în
pustiu. Despre Isus, Pâinea Vieţii, şi grija Domnului faţă de cei înfometaţi, Benedict
al XVI-lea a oferit numeroase reflecţii.
Isus este "Pâinea Vieţii", hrana
care ne sprijină pe drumul existenţei noastre. Benedict al XVI-lea subliniază că omul,
pentru a trăi, "are nevoie de hrană pentru sufletul său, are nevoie de un sens care
să dea vieţii împlinire". Sensul este Cristos însuşi, "adevărata hrană pentru inimile
noastre". Papa aduce aminte că Misterul Euharistiei este darul prin care Cristos se
dăruieşte pe sine, dezvăluindu-ne iubirea nemărginită a lui Dumnezeu". Iată de ce
Euharistia este "Sacramentul iubirii", alimentul vital al creştinilor: • "După
cum a fost mana pentru poporul lui Israel, tot la fel pentru orice generaţie creştină,
Euharistia este hrana indispensabilă care o sprijină în timp ce traversează
deşertul acestei lumi, uscată de sistemele ideologice şi economice care nu promovează
viaţa, ci mai degrabă o mortifică; o lume în care domină logica puterii şi a averii
în locul slujirii şi al iubirii; o lume în care nu rareori învinge cultura violenţei
şi a morţii" (Omilie la Corpus Domini, 7 iunie 2007).
Hrană de
iubire, aşadar. Iar Benedict al XVI-lea a subliniat că prin minunea pâinii şi a peştilor,
Domnul îl cheamă pe fiecare dintre noi să se dăruiască fraţilor săi, să fie împreună
cu Isus "pâine frântă pentru viaţă şi pentru omenire". Cele cinci pâini şi cei doi
peşti arată contribuţia noastră, săracă dar necesară, pe care El o transformă într-un
dar de iubire pentru toţi". Numai prin acest spirit de iubire putem înţelege atitudinea
de compasiune, de milă, pe care Isus o arată faţă de cei înfometaţi. Ochii săi plini
de iubire se îndreaptă spre cei mici şi spre cei din urmă. Isus ne arată un "stil
de compasiune" pe care toţi suntem chemaţi să-l imităm: • "Compasiunea creştină
nu are nimic de a face cu falsa pietate, cu asistenţialismul. Este mai
degrabă sinonim cu solidaritatea şi punerea la comun şi este însufleţită de speranţă
(...). Este o speranţă care are la bază venirea lui Cristos şi care, în cele din urmă,
coincide cu Persoana sa şi cu misterul său de mântuire" (Sf. Liturghie la Brindisi,
15 iunie 2008).
Papa subliniază în reflecţiile sale că Isus s-a făcut mic:
"în smerita arătare a hostiei, a unei bucăţi de pâine, El ni se dăruieşte pe sine".
Şi vorbind copiilor care se pregăteau la Prima lor Sfântă Împărtăşanie, Papa a evidenţiat
ce înseamnă Pâinea vieţii: • "În zilele noastre, avem o alimentaţie foarte variată
şi rafinată, dar în situaţiile cele mai simple pâinea este baza alimentaţiei şi dacă
Isus se numeşte pe sine 'pâinea vieţii', pâinea este, să spunem, o prescurtare pentru
întreaga alimentaţie. Şi după cum avem nevoie să ne hrănim trupeşte pentru a trăi,
tot la fel şi spiritul, sufletul din noi, voinţa, trebuie să se hrănească" (Întâlnirea
cu Copiii la Prima Împărtăşanie, 15 octombrie 2005).
Persoana umană,
a continuat Sfântul Părinte, nu are numai un trup dar şi un suflet. Suntem persoane
care gândesc, înzestrate cu voinţă, inteligenţă. Pentru ca şi spiritul, sufletul,
să ajungă la maturitate, trebuie să-şi găsească hrana necesară: • "Dacă Isus
spune 'Eu sunt pâinea vieţii', aceasta înseamnă că Isus însuşi este această hrană
pentru sufletul nostru, a omului interior, o hrană de care avem nevoie pentru că şi
sufletul trebuie să se hrănească. Şi nu sunt suficiente produsele tehnice, deşi au
importanţa lor. Avem nevoie de prietenia lui Dumnezeu care ne ajută să luăm hotărârile
potrivite. Avem nevoie de o maturizare umană. Cu alte cuvinte, Isus ne hrăneşte de
aşa manieră încât devenim cu adevărat persoane mature iar viaţa noastră devine bună"
(Întâlnirea cu Copiii la Prima Împărtăşanie, 15 octombrie 2010).