Benedict al XVI-lea: Profitaţi pe timpul vacanţei de experienţe folositoare, sociale şi religioase, alături de Maica Domnului, însoţitoarea noastră de drum şi mamă plină de atenţie faţă de noi

(RV – 27 iulie 2010) • “Să profitaţi de timpul vacanţei pentru experienţe folositoare, sociale şi religioase”.
Astfel îi îndemna Benedict al XVI-lea, al Audienţa Generală din 18 iunie 2008 pe tinerii care se bucurau deja de începutul vacanţei.

Aşadar experienţe folositoare, în favoarea aproapelui, într-un timp pe care oricât am vrea să-l facem să fie numai al nostru, nu putem exclude ceea ce se întâmplă în jur, realitate pe care Benedict al XVI-lea o evidenţia şi în discursul rostit pe 31 mai, la tradiţionala veghe de rugăciune din Grădinile Vaticane, cu ocazia încheierii lunii mariane:

• „Existenţa noastră, ca persoane individuale şi ca Biserică, este proiectată înafara noastră. Ni se cere să ieşim din noi înşine, din spaţiile noastre de siguranţă, pentru a merge spre ceilalţi, în locuri şi în ambiente diferite. Este Domnul cel care ne cere acest lucru. Şi este tot Domnul cel care – pe acest drum – ne-o pune alături de Maica Domnului, însoţitoarea noastră de drum şi mamă plină de atenţie faţă de noi. Ea este cea care ne dă încredere amintindu-ne că, alături de noi, este întotdeauna Fiul ei: Isus”.




Caritate şi umilinţă – a subliniat de asemenea Sfântul Părinte anul acesta, pe 31 mai, în sărbătoarea „Vizita Sfintei Fecioare maria” referindu-se la Maica Domnului care, plină de grijă, s-a dus la ruda ei mult mai în vârstă, Elisabeta, care se afla în aşteptarea unui fiu; s-a dus la ea pentru a o ajuta. Şi spune Sfântul Părinte:


• „Elisabeta devine astfel simbolul atâtor persoane în vârstă şi bolnave, ba mai mult devine simbolul tuturor persoanelor care au nevoie de ajutor şi de iubire. Şi câte astfel de persoane nu sunt şi astăzi în familiile noastre, în comunităţile şi în oraşele noastre. Şi Maria, cea definită „slujitoarea Domnului” (Lc 1,38) se face slujitoarea oamenilor. Mai precis, îl slujeşte pe Domnul pe care-l întâlneşte în fraţi”.

Şi câte astfel de persoane nu sunt şi astăzi în familiile noastre, în comunităţile şi în oraşele noastre, spune Succesorul lui Petru. Şi nu e greu de imaginat că sunt multe persoanele vârstnice închise între pereţii blocurilor de ciment pe timp de caniculă, fără un sprijin, fără cineva care să le cumpere o pâine sau să le bată la uşă pentru a le întreba dacă au nevoie de ceva…. .

Şi acel ceva nu este doar o pâine, un litru de lapte sau o fructă ci este cu mult mai mult, iar Episcopul Romei indică punctul maxim al carităţii vorbindu-ne de caritatea Preasfintei Fecioare Maria care atinge culmea sa prin donarea lui Isus însuşi, darul suprem care ne umple inimile de bucurie.


• „Isus este adevărata şi unica comoară pe care noi o avem de dat umanităţii căci pentru El au profundă nostalgie bărbaţii şi femeile din timpul nostru; căci de El este mare nevoie în societatea în care trăim, în Europa şi în lumea întreagă”.



Şi aceasta este extraordinara responsabilitate încredinţată creştinilor, conclude Sfântul Părinte alocuţiunea din 31 mai a.c. în Grădinile Vaticane, la tradiţionala întâlnire de rugăciune de la încheierea lunii mariane, şi anume responsabilitatea de a fi purtătorii unui mesaj de speranţă, de iubire, de pace. Să ascultăm încă o dată îndemnul lui Benedict al XVI-lea pentru a-l scrie în inimi şi a-l purta cu noi chiar şi în timp de vacanţă şi concediu de odihnă:


• „Să trăim această responsabilitate cu bucurie şi cu angajare pentru ca civilizaţia noastră să fie cu adevărat una în care să domnească justiţia, libertatea şi iubirea, coloane fundamentale şi de neînlocuit ale unei adevărate convieţuiri ordonate şi pacifice”.

De obicei, în timpul verii, ne sunt propuse aşa-numitele hituri, şlagăre aflate în fruntea unor clasamente şi care sunt transmise la radio şi televiziune, pe plaje, în restaurante şi discoteci.
Noi vă propunem ca însoţitor melodic pe perioada verii o compoziţie a monseniorului Marco Frisina, unul din cei mai prestigioşi compozitori contemporani de muzică religioasă , piesă intitulată „Unde-i iubire adevărată”. Să ascultăm câteva acorduri ale acestei piese muzicale, care începe cu versurile:
„Unde-i iubire adevărată şi sinceră, acolo-i Dumnezeu
Unde iubirea iartă şi toate suportă
Unde iubirea-i binevoitoare, înţelege şi nu se laudă, acolo-i Dumnezeu

Totul crede şi iubeşte şi totul speră adevărata iubire
Ne-a făcut una iubirea lui Cristos
Să ne bucurăm şi să ne veselim în El”



Aici serviciul audio: