25 iulie, sărbătoarea Sfântul Iacob. Papa îl indică drept „exemplu de la care se poate
învăţa promptitudinea în a primi chemarea Domnului şi curajul de a-l mărturisi cu
propria viaţă”
(RV – 23 iulie 2010) Benedict al XVI-lea se va afla pe 6 noiembrie în Spania, la
Santiago de Compostela, iar a doua zi, pe 7 noiembrie va merge la Barcelona. Vă reamintim
că 2010 este un An Sfânt Compostelan, care se celebrează de fiecare dată când 25
iulie, sărbătoarea Sfântului Iacob, cade duminica. Ultima dată a fost în 2004 iar
următoarea va fi în 2021.
Sfântul Iacob, patronul ceresc al Spaniei, pe care
Benedict al XVI-lea l-a indicat ca exemplu de la care se poate învăţa promptitudinea
în a primi chemarea Domnului şi curajul de a-l mărturisi cu propria viaţă. Astfel
l-a definit în cadrul catehezelor dedicate Apostolilor, mai exact în timpul audienţei
generale din 21 iunie 2006 când pontiful s-a oprit la apostolul Iacob fiul lui
Zebedeu, diferit de Iacob, fiul lui Alfeu. Aceştia sunt de obicei numiţi Iacob cel
Mare şi Iacob cel Mic. Denumirile - a explicat Papa - nu se referă, desigur, la gradul
lor de sfinţenie ci la relevanţa pe care o au în scrierile Noului Testament, şi îndeosebi
în cadrul vieţii pământeşti a lui Isus. Şi, în cateheza de miercuri 21 iunie 2006,
Episcopul Romei a vorbit despre Iacob fiul lui Zebedeu, numit şi Iacob cel Mare.
A-l
urma pe Cristos înseamnă a abandona propriile scheme şi propriile siguranţe: astfel
trasează Episcopul Romei exemplul lui Iacob cel Mare, fiul lui Zebedeu. Evangheliile
spun că era fratele lui Ioan şi că s-a bucurat de mare autoritate în Biserica primară
de la Ierusalim, încât a avut responsabilitatea pastorală a acesteia împreună cu Petru.
Textul catehezei Papei face referinţă şi la personalitatea lui Iacob, simplu pescar
care a răspuns fără ezitare la chemarea lui Isus lăsând barca şi pe tatăl său împreună
cu zilierii lui.
Vorbind despre apostolul Iacob pe 21 iunie 2006, la cateheza
din cadrul Audienţei Generale, Succesorul lui Petru s-a referit şi la tradiţiile legate
de figura apostolului. De pildă, una dintre acestea istoriseşte purtarea Evangheliei
în Spania de către Sfântul iacob, iar potrivit altei tradiţii trupul apostolului Iacob
se află îngropat la Santiago de Compostela. Apoi Benedict al XVI-lea a sintetizat
astfel ceea ce trebuie să învăţăm din experienţa lui Iacob:
• „Promptitudinea
în a primi chemarea Domnului chiar şi atunci când ni se cere să lăsăm barca siguranţelor
noastre omeneşti, entuziasmul în a-l urma pe căile pe care el ni le indică dincolo
de orice prezumţie iluzorie a noastră, disponibilitatea la a-l mărturisi cu curaj,
şi dacă este necesar până la jertfa supremă a vieţii”.
Şi vorbind spontan,
în afara textului, Episcopul Romei şi-a încheiat cateheza cu aceste cuvinte: •
„Drumul nu numai exterior, dar mai presus de toate interior de la muntele Schimbării
la faţă la muntele Agoniei simbolizează tot pelerinajul vieţii creştine 'între persecuţiile
lumii şi mângâierile lui Dumnezeu', cum spune Conciliul Vatican al II-lea (LG, 8).
Urmându-l pe Isus la fel ca Iacob ştim, chiar şi în dificultăţi, că mergem bine, mergem
pe calea cea dreaptă”.