Benedict al XVI: Sf. Maria Magdalena învaţă smerenia de a cere ajutor lui Cristos în slăbiciunile omeneşti

(RV - 21 iulie 2010) Biserica, atât în tradiţia ei orientală cât şi occidentală, o sărbătoreşte la 22 iulie pe Sfânta Maria Magdalena, ucenica Domnului şi prima martoră a Învierii: o femeie - a amintit Papa citându-l pe Sfântul Toma d’Aquino - care poate fi definită „apostolorum apostola - apostola apostolilor”. „Aşa cum o femeie anunţase primului om cuvinte de moarte - scria acelaşi doctor angelicus” - la fel o femeie cea dintâi a vestit apostolilor cuvinte de viaţă”.
Dar să reascultăm câteva din reflecţiile papei Benedict al XVI-lea referitoare la Sfânta Maria Magdalena.
Aceasta era originară di Magdala, un orăşel de pe malul Lacului Tiberiade din Galileea. Evangheliile o amintesc între femeile care îl urmau pe Isus după ce „au fost vindecate de duhuri rele şi de boli”, precizând că din ea „izgonise şapte diavoli” (Lc 8,2).
• „Istoria Mariei din Magdala reaminteşte tuturor un adevăr fundamental: ucenic al lui Cristos este cine, în trăirea slăbiciunii umane, a avut umilinţa de a-i cere ajutor, a fost vindecat de el şi a început să-l urmeze îndeaproape, devenind martor al puterii iubirii sale milostive care este mai tare decât păcatul şi decât moartea” (Îngerul Domnului din 23 iulie 2006).
În timpul Patimilor, în timp ce apostolii, cu excepţia lui Ioan, au fugit, Maria Magdalena rămâne alături de Domnul: este prezentă sub Cruce, împreună cu Fecioara Maria şi alte femei. Îl vede pe Învăţătorul murind. Apoi, în dimineaţa primei zile de după sâmbătă, o regăsim plângând lângă mormântul gol cu singura dorinţă de a şti unde l-au purtat pe Isus. Inima ei rănită arde în căutarea lui Cristos.
Papa Benedict al XVI-lea la audienţa generală din 11 aprilie 2007 observa:
• „Îl regăseşte şi îl recunoaşte atunci când este chemată de el pe nume (Cf In 20, 11-18). Şi noi, dacă îl căutăm pe Domnul cu suflet simplu şi sincer, îl vom întâlni, mai mult, el însuşi va veni înaintea noastră: se va face recunoscut, ne va chema pe nume, adică ne va face să intrăm în intimitatea iubirii sale”.
„Disconfortul şi dezorientarea” Mariei Magdalena „se schimbă în bucurie şi entuziasm”. Dar Isus îi zice: „Nu mă reţine, pentru că nu m-am urcat încă la Tatăl” (In 20,17):
• „Maria Magdalena ar vrea să-l aibă din nou pe Învăţătorul ei la fel ca înainte, considerând crucea o amintire dramatică ce trebuie lăsată uitării. Însă de acum nu mai există cu Cel Înviat posibilitatea unei legături pur omeneşti. Pentru a-l întâlni nu e nevoie să ne întoarcem înapoi, în tre cut, ci trebuie să ne situăm într-un mod nou în relaţia cu el: trebuie să mergem înainte! Subliniază aceasta Sfântul Bernard: Isus ne invită pe toţi la această viaţă nouă, la această trecere…Noi nu-l vom vedea pe Cristos întorcându-ne înapoi”. Amintea Pontiful la aceeaşi audienţă generală din 11 aprilie 2007.
Întâlnirea cu Cristos înviat o schimbă în profunzime pe Maria Magdalena care imediat aleargă la Apostoli pentru a le vesti marele eveniment care a schimbat istoria, cum amintea Benedict al XVI-lea la audienţa generală din timpul pascal, pe 19 aprilie 2006:
• „Iată: cine îl întâlneşte pe Isus înviat este transformat lăuntric: nu poate fi văzut ’Cel Înviat’ fără ’a crede’ în el. Să-l rugăm ca să ne cheme pe fiecare dintre noi pe nume şi astfel să ne convertească, deschizându-ne la ’viziunea’ credinţei. Credinţa se naşte din întâlnirea personală cu Cristos înviat, şi devine elan de curaj şi de libertate ce ne face să strigăm lumii: Isus a înviat şi trăieşte pentru totdeauna. Aceasta este misiunea ucenicilor Domnului din orice epocă, şi deci, şi din epoca noastră”.