Benedict al XVI-lea este al şaptelea papă din istorie în privinţa vârstei, de la 1400 până azi

(RV - 21 iulie 2010) Benedict al XVI-lea a devenit la 19 iulie al şaptelea Pontif roman din istorie în privinţa vârstei, dintre papii din ultimii 600 de ani. Ştirea, difuzată în urmă cu două zile de blogul „Popes-and-papacy.com”, a fost reluată de diferite situri web şi agenţii, care au pus în evidenţă prin comentarii şi servicii această curiozitate statistică estivă.
Este vorba de un expert în sisteme informatice IBM şi de decenii consilier al celor mai mari întreprinderi internaţionale din sectorul tehnologic, precum şi autor şi editor al publicaţiei lunare „i-BigBlue Professionals”, cel care a avut ideea unui clasament care de două zile apare pe principalele situri Internet mai atente la ştirile vaticane.

Cu pasiune declarată pentru istoria papilor şi catedralelor, Anura Gurugé - acesta este numele expertului - a notat că pe 19 iulie Benedict al XVI-lea a devenit, pentru starea civilă, al şaptelea papă din istorie, într-un clasament care îl vede pe primul loc pe Leon al XIII-lea, care a decedat pe 20 iulie 1903 la vârsta de 93 de ani. În realitate, admite autorul însuşi, această observaţie statistică are o valoare relativă, deoarece în calculul adoptat pentru realizarea clasamentului figurează doar papii de la 1400 până în zilele noastre, datele anterioare fiind - spune Gurugé - “prea puţin credibile” pentru confruntări semnificative.

Pe lângă date indiscutabile şi verificabile - precum datele de început şi sfârşit de pontificat, anii în ansamblu de conducere, şi de aceea, vârsta papilor în momentul încheierii vieţii pământeşti - clasamentul pregătit de autor oferă chiar în ultima coloană pe stânga o estimare cu adevărat neobişnuită: procentajul de viaţă trăit în haina şi slujirea de pontif din partea ultimilor unsprezece papi luaţi în consideraţie, din care se deduce că cu cei 31 de ani de conducere, din 1846 până în 1878, Pius al IX-lea a trăit ca papă o treime din toată existenţa sa.

Un dat curios, „leger”, fără îndoială. Acesta sugerează însă o reflexie mai profundă. dacă este privit ca ceva diferit de simplă curiozitate „estivă”. Sugerează o caracteristică spirituală proprie slujirii petrine care se conjugă cu valoarea relativă a longevităţii, cum a observat în noiembrie 2008 Benedict al XVI-lea:
• Adevărata bătrâneţe demnă de venerat nu este doar o vârstă înaintată, ci chibzuinţa, înţelepciunea şi o existenţă curată, fără răutate (…) Lumea îl consideră norocos pe cel care trăieşte îndelung, dar Dumnezeu, mai mult decât la vârstă, priveşte la rectitudinea inimii. Lumea acordă credit celor ’înţelepţi’ şi ’învăţaţi’ în timp ce Dumnezei îi preferă pe ’cei mici’.

„Dumnezeu - mai spune papa Benedict - este adevărata înţelepciune care nu îmbătrâneşte, este bogăţia adevărată care nu putrezeşte, este fericirea la care aspiră în profunzime inima fiecărui om”.

Aici serviciul audio: