Episcopul Bruno Forte: adevărata odihnă consistă în a-şi umple inima cu prezenţa lui
Dumnezeu
(RV - 19 iulie 2010) Cuvintele rostite de Benedict al XVI-lea duminica trecută
la rugăciunea „Angelus” invită la a vedea în perioada noastră de odihnă
o ocazie prielnică pentru a pune pe primul loc ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu.
Papa, duminică la întâlnirea de la Castel Gandolfo, s-a oprit asupra episodului
din Evanghelie despre vizita lui Isus în casa Martei şi Mariei, o pagină în sintonie
cu acest sezon estiv de vacanţă şi concedii. Marta este ocupată cu treburi până peste
cap pentru aranjarea casei. Maria în schimb pare răpită de prezenţa şi cuvintele lui
Isus: se aşează la picioarele lui Isus şi îl ascultă. Maria - a spus Sfântul Părinte
- ne aminteşte că omul are nevoie înainte de toate de Dumnezeu.
Aceasta
este o convingere profund biblică, cum subliniază arhiepiscopul mitropolit
de Chieti-Vasto, mons. Bruno Forte: • În Biblie, încă de la povestirea lucrării
creatoare a lui Dumnezeu, există tema odihnei sabatice, adică a acelui timp pe care
Dumnezeu însuşi îl dă cu referire la munca din cele şase zile. Acum, aşa cum Dumnezeu
a simţit nevoia de odihnă în cea de-a şaptea zi, la fel ziua a şaptea trebuie să
fie ziua odihnei după exemplul lui Dumnezeu. Deci, mare model sabatic al tradiţiei
biblico-ebraice este modelul unei odihne care să fie bogată în sens, bogată în prezenţă
a unei activităţi diferite dar nu mai puţin fecunde. Mişcându-se în această tradiţie,
teologia creştină concepe timpul de odihnă nu ca timp în care nu se face nimic, dar
în care se face dar în mod diferit, un a face care implică profund inima noastră,
care o deschide la dimensiuni mai adevărate, mai frumoase, şi deci care să dea un
spaţiu deosebit experienţei ascultării şi frumuseţii întâlnirii cu Dumnezeu.
În
legătură cu „a face dar în mod diferit”, Papa aminteşte episodul vizitei
lui Isus în casa Martei şi Mariei din Betania: ce reprezintă, Marta şi Maria în viaţa
unui creştin? • Maria se înţelege pe sine - şi e recunoscută de Isus - ca ucenică.
Şi acesta este un lucru foarte important deoarece face să înţelegem că Isus consideră
bărbatul şi femeia pe un plan absolut paritar, din punct de vedere al demnităţii fiinţei
personale. Deci, este un prim mesaj foarte frumos, cel al demnităţii femeii. Apoi,
este o a doua semnificaţie. În comaraţie cu Marta, care se pierde în multe trebuiri,
Maria îşi concentrează atenţia asupra persoanei lui Isus. Mesajul este clar: nu înseamnă
că trebuie neglijate lucrurile de făcut, dar trebuie să punem înainte de toate în
centru persoana altuia. Mi se pare că timpul de odihnă poate fi un timp în care să
redescoperim locul central al persoanelor cu care suntem în relaţie. În ce priveşte
raporturile pur funcţionale, cum sunt adesea cele ale vieţii zilnice, ale timpului
de muncă, odihna face să redescoperim relaţia cu persoana, gratuitatea ascultării
şi a darului.
Această pagină evanghelică - mai spune Benedict al XVI-lea
- este şi foarte intonată cu timpul concediilor, al vacanţei: persoana trebuie să
se angajeze în ocupaţiile domestice şi profesionale, dar înainte de toate are nevoie
de Dumnezeu... • Omul se realizează cu adevărat atunci când nu se distrage
de Dumnezeu. Atare distragere este pierdere, este cădere. Se realizează atunci când
inima sa, care este nostalgie de Dumnezeu, se umple cu prezenţa sa, cu harul ascultării,
cu cuvintele şi tăcerea sa. Adevărata odihnă este a se umple cu prezenţa lui Dumnezeu
şi a se bucura de această ascultare în care cuvintele sale, tăcerea sa ajung la noi,
ne dezleagă lăuntric nodurile sufletului, dau acea lumină şi acea pace de care ai
profundă nevoie pentru a fi tu însuţi şi a-ţi pune viaţa la dispoziţia altora. Aici
serviciul audio: