Sfântul Iosif Cafasso, patronul deţinuţilor în cateheza lui Benedict al XVI-lea la audienţa generală de miercuri în Piaţa San Pietro. Subliniată de Pontif importanţa de a avea un îndrumător spiritual

(RV - 30 iunie 2010) „Un timp de har, care a adus şi va aduce roade preţioase Bisericii”: astfel papa Benedict al XVI-lea a amintit miercuri dimineaţă Anul Sfintei Preoţii, încheiat pe 11 iunie în sărbătoarea Sfintei Inimi a lui Isus, dedicând cateheza audienţei generale din Piaţa Sfântul Petru, figurii Sfântului Iosif Cafasso, patron al deţinuţilor, în cea de-a 150 aniversare a morţii, pe 23 iunie 1860 la Torino, în regiunea italiană Piemont.

 
Benedict al XVI-lea a cerut credincioşilor să amintească în rugăciune pe toţi cei care au răspuns la chemarea la preoţie. Şi între aceştia se remarcă în grupul „Sfinţilor sociali” în oraşul Torino din secolul al 19-lea, Sfântul Iosif Cafasso, „frumoasă, mare, complexă, bogată figură de preot”, cum îl descria papa Pius la XI-lea, în decretul de beatificare. Maestru şi formator de parohi şi preoţi diecezani în Institutul ecleziastic torinez „Sf, Francisc de Assisi”, unde Iosif Cafasso „a întemeiat şcoala sa de viaţă şi de sfinţenie preoţească”:
• Învăţătura sa nu era niciodată abstractă, bazată doar pe cărţile care se foloseau în acea vreme, dar se năştea din experienţa vie a milostivirii lui Dumnezeu şi din cunoaşterea profundă a sufletului uman acumulată în timpul îndelungat trăit în scaunul de spovadă şi în îndrumarea spirituală.

Între atâţia preoţi sfinţi la şcoala lui Cafasso, se numără şi consăteanul său din Castelnuovo d’Asti, Sfântul Ioan Bosco, care îi sublinia calităţile, calmul, isteţimea şi prudenţa”. Dar „primul - a observat Papa - nu s-a impus niciodată asupra celui de-al doilea”, mai curând maestrul îşi respecta elevul „în personalitatea sa şi îl ajuta să discearnă care era voinţa lui Dumnezeu asupra lui”. „Un semn de înţelepciune a maestrului spiritual şi al inteligenţei ucenicului”:
• Dragi prieteni, aceasta este o învăţătură preţioasă pentru toţi cei care sunt angajaţi în formarea şi educarea tinerelor generaţii şi este şi un puternic avertisment despre câte e de important a avea un îndrumător spiritual în propria viaţă, care să ne ajute să înţelegem ce vrea Dumnezeu de la noi.

Iosif Cafasso a fost întotdeauna aproape şi de cei mai din urmă, în special de deţinuţi, de cei închişi, care atunci în oraşul reşedinţă piemontez trăiau în condiţii inumane. Îngrijiri umane şi spirituale cu totul speciale le-a acordat celor condamnaţi la moarte, însoţind 57 din ei la locul execuţiei.
• Simpla sa prezenţă făcea bine, însenina, mişca inimile împietrite de evenimente ale vieţii şi mai ales lumina şi zguduia conştiinţele indiferente.

În saluturile finale, Sfântul Părinte s-a referit în diferite limbi la arhiepiscopii mitropoliţi, prezenţi la audienţa din Piaţa San Pietro, şi care marţi în solemnitatea Sfinţilor apostoli Petru şi Paul primiseră din mâinile episcopului Romei sacrul pallium, însemnul liturgic distinctiv care vrea să indice o legătură de comuniune mai strânsă cu sediul apostolic al lui Petru.

La terminarea audienţei, ca de obicei, Pontiful al intonat rugăciunea Tatăl nostru în limba latină şi a invocat peste toţi binecuvântarea apostolică pe care o extinde la toţi cei care pe calea undelor, la radio sau televiziune o primesc în spirit de credinţă.

Aici serviciul audio: