De la Congresul "Oasis" încheiat la Beirut în Liban: manual asupra valorilor comune celor trei religii monoteiste

(RV - 25 iunie 2010) Un manual asupra valorilor comune celor trei religii monoteiste - creştină, musulmană şi ebraică - şi un manual asupra isotirie Cruciadelor scris de un istoric musulman şi de unul creştin. Sunt unele dintre propunerile făcute în timpul întâlnirii Fundaţiei Oasis pe tema "Educaţie între credinţă şi cultură. Experienţe creştine şi musulmane în dialog", care s-a încheiat miercuri 23 iunie în Liban la Beirut. Propuneri - conform agenţiei Asianews - făcute în căutarea adevărului pentru a favoriza convieţuirea religioasă. În timpul lucrărilor au fost ascultate experienţe educative în Liban, unde sunt creştini care frecventează şcoli musulmane (circa 1%) şi unde sunt institute şi universităţi creştine frecventate de studenţi musulmani până la 20-30% şi în care fiecare grup - atât în institutele creştine cât şi în cele islamice - are dreptul la ora lor de religie predată de un profesor care practică acea credinţă. Însă ceea ce se întâmplă în Liban este mai mult o excepţie decât o regulă în ţările din Orientul Mijlociu.

În Egipt, de pildă, unde manualele de religie sunt scrise numai în cheie islamică, se tinde la a insinua în mintea studenţilor că a fi musulman este unicul mod de a fi religios. În Pakistan învăţământul religios este numai islamic. În şcolile creştine este de-a dreptul interzisă predarea religiei islamice. Cu atât mai mult cu cât cine îndrăzneşte ar putea fi acuzat de blasfemie, conform legii, de care deseori se face abuz, şi care interzice jignirile aduse lui Mahomed şi Coranului. Conform părintelui Samir Khalil, călugăr iezuit, care a luat parte la Congres, un manual asupra valorilor respectului, primirii celuilalt, carităţii, demonstrate cu fraze din Coran, Hadith, din Evanghelie şi Biblie, ar putea ajuta tinerii din Orientul Mijlociu să-şi schimbe mentalitatea faţă de membrii celorlalte religii.

Libanul cu importanţa care se acordă dimensiunii religioase în educaţie, este o excepţie şi pentru mare parte din Occident, în special european. Nu au fost puţine intervenţiile care au demonstrat că laicitatea Statului în Europa tinde să marginalizeze religia în sfera privată iar neutralitatea este mitul şcolilor de Stat care trădează însuşi parcursul educativ.

Nu au lipsit nici criticile privind şcolile catolice din Asia, care pentru a fi acceptate de societate preferă să diminueze indetitatea lor creştină mizând mai degrabă pe capacitatea tehnică, uitând motivul pentru care au luat naştere. La aceasta - ca de pildă în Indonezia - sunt constrânse şi de puţina libertate de care dispun în a propune învăţământul religios creştin, văzut a priori ca o tentativă de prozelitism.