(RV - 24 iunie 2010) Împreună cu alte conferinţe episcopale şi diferite instanţe atât
statale cât şi sociale de pe întregul continent, „Comisia permanentă a Conferinţei
episcopale spaniole doreşte să sublinieze importanţa Crucifixului pentru convingerile
religioase ale ţărilor şi pentru tradiţiile culturale ale Europei”. Se afirmă într-o
notă a Comisiei permanente episcopale reunită până joi 24 iunie la Madrid.
„Mulţumită
creştinismului - subliniază textul reluat de serviciul italian de informaţii religioase
- Europa a ştiut să afirme autonomia domeniilor spiritual şi temporal şi să se deschidă
la principiu libertăţii religioase respectând atât drepturile credincioşilor cât şi
pe cele ale ne credincioşilor. Aceasta se vede mai clar în zilele noastre când alte
religii se răspândesc între noi sub protecţia acestei realităţi”. Potrivit episcopilor
spanioli, „prezenţa unor simboluri religioase creştine în domenii publice, în special
prezenţa Crucii, reflectă sentimentul religios al creştinilor tuturor confesiunilor
şi nu pretinde să excludă pe nimeni”. Din contra, convingerea episcopatului spanioli
este că prezenţa simbolurilor religioase, în mod special Crucea, „este expresia unei
tradiţii căreia toţi îi recunosc o mare valoare şi un mare rol catalizator în dialogul
dintre persoane de bunăvoinţă şi ca sprijin pentru cei care suferă şi toţi cei nevoiaşi,
fără deosebire de credinţă. rasă sau naţiune”. În cultura şi în tradiţia creştină,
continuă nota, „Crucea reprezintă salvarea şi libertatea umanităţii. Din Cruce provin
altruismul şi generozitatea cea mai curată, precum şi o sinceră solidaritate oferită
tuturor, fără a impune nimic nimănui”. De aceea, „societăţile de tradiţie creştină
nu ar trebui să se opună expunerii publice a simbolurilor sale religioase, mai cu
seamă în locurile în care se educă copiii”. Altminteri „cu greu aceste societăţi vor
putea ajunge să transmită generaţiilor viitoare identitatea lor şi valorile proprii”.
„S-ar preface - continuă episcopii - în societăţi contradictorii care resping ereditatea
spirituală şi culturală în care îşi înfig rădăcinile şi îşi închid drumul viitorului.
A se pune împotriva simbolurilor valorilor care modelează istoria şi cultura unei
ţări - se citeşte în notă - este o lăsa fără apărare în faţa altor oferte culturale,
nu întotdeauna benefice, şi a închide izvoarele de bază ale eticii şi dreptului care
se dovedesc fecunde în recunoaşterea, promovarea şi tutelarea demnităţii persoanei”.
„Dreptul
la libertatea religioasă - observă episcopii spanioli - există şi se afirmă de fiecare
dată mai mult în ţările Europei. În unele din ele se permit în mod explicit alte simboluri
religioase, fie prin lege sau prin acceptarea lor spontană”. Bisericile şi comunităţile
creştine „favorizează dialogul cu celelalte religii şi acţionează ca parte integrantă
a respectivelor lor realităţi naţionale”.