Crucea, unica putere a lui Isus şi a ucenicilor săi: Benedict al XVI-lea la întâlnirea duminicală pentru antifonul Angelus: rugăciune pentru cei 14 noi preoţi, apeluri pentru Kîrgîzstan şi Ziua Refugiatului

(RV - 20 iunie 2010) Semnul distinctiv al puterii Domnului nostru Isus Cristos este Crucea pe care el a purtat-o pe umeri. Benedict al XVI-lea a repetat această frază a Sfântului Maxim Mărturisitorul pentru a introduce rugăciunea Angelus, începută ceva mai târziu de ora 12 din cauza prelungirii Liturghiei euharistice în Bazilica San Pietro în care a hirotonit 14 noi preoţi pentru dieceza de Roma.

 
Dintre aceştia 4 sunt de la Seminarul Pontifical Roman Major, 2 de la Colegiul Capranica, 7 de la Colegiul Diecezan "Redemptoris Mater" şi unul din Ordinul Teutonic.

Acestora episcopul Romei le-a reînnoit invitaţia lui Isus „de a-l urma pe drumul anevoios al iubirii până la Cruce”. „Şi nouă, care putem să-l cunoaştem pe Domnul prin intermediul credinţei în Cuvântul său şi în Sacramente, Isus - a explicat mai departe celor circa 50 de mii de credincioşi prezenţi în Piaţa San Pietro la întâlnirea pentru rugăciunea Angelus-Îngerul Domnului - ne face propunerea de a-l urma în fiecare zi”. „Şi nouă ne aminteşte că pentru a fi ucenicii săi este necesar să ne înzestrăm cu puterea Crucii, culmea bunurilor noastre şi coroana speranţei noastre.

Şi în epoca noastră există creştini în lume care animaţi de iubirea lui Dumnezeu îşi asumă în fiecare zi crucea încercărilor zilnice dar şi cea provocată de sălbătăcia omenească ce necesită uneori curajul jertfei extreme. Pontiful a încredinţat ocrotirii materne a Sfintei Fecioare Maria pe noii preoţi care se adaugă la ceata celor pe care Domnul i-a chemat pe nume: să fie mereu ucenici credincioşi şi vestitori curajoşi ai Cuvântului lui Dumnezeu şi împărţitori ai darurilor sale de mântuire. A lansat două apeluri pentru pace şi ajutor umanitar în Kîrgăzstan şi cu ocazia Zilei Mondiale a Refugiatului.
 
Dar să ascultăm în întregime alocuţiunea duminicală a papei Benedict al XVI-lea:
• Iubiţi fraţi şi surori. dimineaţa aceasta în Bazilica Sfântul Petru am conferit Ordinul Prezbiteratului la 14 diaconi din dieceza Romei Sacramentul Ordinului (al Preoţiei) manifestă din partea lui Dumnezeu, apropierea sa plină de grijă faţă de oameni şi, din partea celui care îl primeşte, deplina disponibilitate de a deveni instrument al acestei apropieri, cu o iubire radicală faţă de Cristos şi Biserică. În Evanghelia duminicii de azi, Domnul îi întreabă pe ucenicii săi: „Dar voi cine ziceţi că sunt eu?” (Lc 9,20). La această întrebare apostolul Petru răspunde prompt: „Mesia lui Dumnezeu” (ibid.), depăşind, astfel, toate opiniile pământeşti care îl considerau pe Isus unul dintre profeţi. Potrivit Sfântului Ambroziu, prin această profesiune de credinţă, Petru „a cuprins împreună toate lucrurile, deoarece a exprimat natura şi numele” lui Mesia (Exp. in Lucam VI, 93, CCL 14, 207). Iar Isus, în faţa acestei profesiuni de credinţă reînnoieşte lui Petru şi celorlalţi ucenici invitaţia de a-l urma pe drumul anevoios al iubirii până la Cruce. Şi nouă, care îl putem cunoaşte pe Domnul prin intermediul credinţei în Cuvântul său şi în Sacramente, Isus ne face propunerea de a-l urma în fiecare zi şi ne aminteşte şi nouă că pentru a fi ucenicii săi este necesar să ne însuşim puterea Crucii sale, culmea bunurilor noastre şi coroana speranţei noastre.
Sfântul Maxim Mărturisitorul observă că „semnul distinctiv al puterii Domnului nostru Isus Cristos este crucea, pe care el al purtat-o pe umeri” (Ambiguum 32, PG 91, 1284 C). Într-adevăr, „tuturor le spunea: ’Cine vrea să vină după mine să renunţe la el însuşi, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să mă urmeze’” (Lc 9,23). A lua crucea înseamnă a se strădui pentru a învinge păcatul care împiedică mersul spre Dumnezeu, a primi zilnic voinţa Domnului, a creşte în credinţă mai presus de toate în faţa problemelor, a dificultăţilor, a suferinţei. Sfânta carmelită Edith Stein a mărturisit aceasta într-un timp de prigoană. Scria astfel din Carmelul din Köln în 1938: „Astăzi înţeleg…ce vrea să spună a fi mireasa Domnului în semnul crucii, deşi în întregime nu se va înţelege niciodată, întrucât este un mister…Cu cât se face mai întuneric în jurul nostru, cu atât mai mult trebuie să deschidem inima la lumina care vine de sus” (La scelta din Dio. Lettere (1917-1942), Roma 1973, 132-133). Chiar şi în epoca actuală mulţi sunt creştinii în lume care, însufleţiţi de iubirea pentru Dumnezeu, îşi asumă în fiecare zi crucea, atât pe aceea a încercărilor zilnice, cât şi pe cea provocată de sălbăticia omenească, care uneori cere curajul sacrificiului extrem. Domnul să ne dăruiască fiecăruia dintre noi să ne punem mereu speranţa noastră tare în el, siguri că, urmându-l purtând crucea noastră vom ajunge cu el la lumina Învierii.
Să-i încredinţăm ocrotirii materne a Fecioarei Maria pe noii preoţi, care se adaugă la ceata celor pe care Domnul i-a chemat pe nume: să fie mereu ucenici fideli, vestitori curajoşi ai Cuvântului lui Dumnezeu şi administratori ai darurilor sale de mântuire.

După recitarea rugăciunii „Angelus - Îngerul Domnului” şi înainte de saluturile particulare în diferite limbi, Benedict al XVI-lea a lansat două apeluri cu referire la situaţia din Kîrgîzstan şi la Ziua Mondială a Refugiatului.

Doresc să adresez un presant apel pentru ca pacea şi siguranţa să fie restabilite curând în Kîrgîzstanul meridional, în urma gravelor ciocniri verificate în zilele trecute. Rudelor victimelor şi celor care suferă din cauza acestei tragedii le exprim apropierea mea profundă şi le asigur rugăciunea mea. Invit, apoi, toate comunităţile etnice ale ţării să renunţe la orice provocare sau violenţă şi cer comunităţii internaţionale să depună eforturi pentru ca ajutoarele umanitare să poată ajunge prompt la populaţiile lovite.

Astăzi Organizaţia Naţiunilor Unite celebrează Ziua Mondială a Refugiatului, pentru a atrage atenţia la problemele celor care au lăsat în mod forţa propriul pământ şi obiceiurile familiale ajungând în ambiente care, adesea, sunt profund diferite. Refugiaţii doresc să găsească primire şi să fie recunoscuţi în demnitatea lor şi în drepturile lor fundamentale; în acelaşi timp, vor să ofere contribuţia lor societăţii care îi primeşte. Ne rugăm pentru ca, într-o justă reciprocitate, să se răspundă în mod adecvat la atare aşteptare şi ei să arate respectul pe care îl nutresc pentru identitatea comunităţilor care îi primesc.

Primiţi, stimaţi ascultători, şi binecuvântarea apostolică invocată de papa Benedict al XVI-lea la întâlnirea cu aproximativ 50 de mii de credincioşi romani şi pelerini prezenţi duminică în Piaţa San Pietro pentru rugăciunea Angelus-Îngerul Domnului, binecuvântare ce ajunge astfel la urechile dar şi la inimile ascultătorilor nostri.

Aici serviciul audio: