Biserica este mai mult decât o simplă organizaţie omenească: veghe de rugăciune pentru
Papa şi pontificatul său
RV 19 iun 2010. Între diferitele feluri prin care credincioşii îşi
pot exprima apropierea şi solidaritatea cu Sfântul Părinte, rugăciunea este cu siguranţă
modul cel mai reuşit şi la îndemâna tuturor. Vineri seară, în Piaţa Sfântul Petru,
membrii asociaţiei laicale "Mişcarea Iubirii Familiale" au organizat o veghe de rugăciune
pentru Papa şi pontificatul său. Evenimentul s-a desfăşurat sub călăuzirea card. Angelo
Comastri, vicarul Papei pentru Cetatea Vaticanului, şi a cuprins rugăciunea rozariului
animat de familii şi copii. La încheierea momentului de rugăciune, procesiunea cu
lumânările aprinse în piaţa bazilicii vaticane.
Organizatorii a voit
să-şi exprime apropierea faţă de Benedict al XVI-lea în
acest moment istoric, subliniază pentru Radio Vatican pr. Stefano Tardani,
asistent bisericesc al Mişcării Iubirii Familiale: • "În acest timp de
încercare, veghea de rugăciune este o formă de manifestare a apropierii faţă de Papa,
păstorul vizibil al Bisericii universale, semn de pace şi unitate pentru întreaga
omenire. Este modul prin care ne putem exprima sentimentul nostru sincer de iubire
şi stimă faţă de Sfântul Părinte, cerând pentru el de la Dumnezeu ajutorul şi sprijinul
rugăciunii (…). Persoana Papei este un punct de confirmare pentru valorile umane şi
creştine ale vieţii, punct de reper pentru demnitatea oricărei fiinţe umane şi în
mod special a familiei. Papa dă forţă idealurilor, noilor generaţii, e semn de speranţă
şi certitudine. Aş spune chiar că lumea are nevoie de Biserică şi de Papa pentru a
simţi prezenţa lui Isus în mijlocul nostru".
De obicei, piaţa este locul
revendicărilor. Voi aţi ales piaţa ca loc de rugăciune… •
"Una din dimensiunile Bisericii include şi latura umană, cu slăbiciunile, aspiraţiile,
realitatea umană a fiecăruia dintre noi, a tuturor celor care sunt în lume şi contribuie
la edificarea cetăţii în care ne aflăm. Dar Biserica este mai mult decât o organizaţie
omenească: este o prezenţă, o lucrare a harului, a Duhului Sfânt. Ea reprezintă întâlnirea
extraordinară dintre uman şi divin. Dumnezeu care s-a făcut om şi continuă lucrarea
sa de sfinţire, vindecare şi purificare, nu încetează să construiască Împărăţia sa
de pace, iubire, adevăr şi lumină, prin lucrarea Duhului Sfânt prezent în Biserică.
Biserica este aşadar această unitate profundă între uman şi divin, este semnul unei
colaborări cu Dumnezeu, al primirii lui Dumnezeu pe pământ. Ea nu poate să fie decât
în serviciul Împărăţiei lui Dumnezeu şi prin aceasta, în serviciul binelui de care
toţi oamenii au nevoie la construcţia unei societăţi cu adevărat umane. În acest sens,
lucrarea harului este preţioasă şi indispensabilă, o apropiere a lui Dumnezeu care
vine la noi prin intermediul rugăciunii, prin capacitatea omului de a se deschide
faţă de Dumnezeu, de a primi înţelepciunea sa, lumina, tăria şi iubirea sa. Aceasta
este Biserica umană şi divină în acelaşi timp, umilă şi săracă dar care tocmai prin
aceasta are nevoie de harul lui Dumnezeu, pe care îl primeşte necontenit prin Cuvântul
şi sacramentele lui Dumnezeu, prin rugăciune".