Nu totul se decide prin votul majorităţii: comentariu la audienţa Papei despre legea
care anticipă toate legile
RV 17 iun 2010. Cotidianul italian "Avvenire" a revenit
joi asupra audienţei generale săptămânale a papei Benedict
al XVI-lea în Piaţa Sfântul Petru. În comentariul semnat de Giacomo Samek Lodovici,
se preia o singură temă din cele amintite de Urmaşul lui Petru în cadrul scurtei sale
cateheze cu pelerinii şi credincioşii, o temă abordată de Benedict al XVI-lea în diferite
ocazii dar care marchează liniile decisive ale pontificatului: legea morală naturală
şi valorile "non negociabile", expresie care a intrat de acum în uzul comun după discursul
său de la 30 martie 2006 ţinut reprezentanţilor Partidului Popular European.
Urmând
învăţătura Sfântului Toma de Aquino, Benedict al XVI-lea susţine că raţiunea este
"capabilă să discearnă legea morală naturală". Cu alte cuvinte, fără a face recurs
la Revelaţia supranaturală, omul este în măsură să dobândească progresiv, nu fără
dificultăţi şi niciodată pentru totdeauna, o percepţie parţială dar foarte importantă
despre bine şi rău şi câteva principii etice generale, precum "să nu ucizi". Aceste
cunoştinţe, în ciuda unor afirmaţii contrare care revin cu o oarecare frecvenţă, sunt
împărtăşite la nivel aproape universal în orice timp, după cum arată o vastă documentaţie
în domeniu. S-a spus "aproape" universal, pentru că există diferite obstacole, personale
şi culturale, care pot limita cunoaşterea acestora.
Or, "toţi oamenii, cu
sau fără credinţă, sunt chemaţi (...) să se inspire din aceasta în formularea legilor",
cum susţinea deja Sofocle în secolul V î.C. Există o lege morală nescrisă care ar
trebui să le inspire pe cele stabilite în codurile oamenilor. Invers, "atunci când
legea naturală şi responsabilitatea pe care aceasta o implică sunt negate, se deschide
în mod dramatic calea relativismului etic pe plan individual şi a totalitarismului
de Stat pe plan politic".
În ce priveşte relativismul etic – asupra căruia
cardinalul, pe atunci, Joseph Ratzinger, atrăgea atenţia încă de la Liturghia de început
a ultimului conclav – dacă nu poate fi cunoscut un bine obiectiv, atunci binele este
pur subiectiv sau stabilit în condiţiile istorice şi decis în urma unui pact într-o
societate. Dar acest mod de a proceda poate duce la totalitarism: ori persoana este
"cea mai perfectă din cele ce se află în toată natura" (cum spunea Sf. Toma), astfel
încât demnitatea ei este un bine obiectiv inviolabil şi principiul etic care o apără
("nu încălca demnitatea umană") nu depinde de pactul societăţii, ori dacă nu, se riscă
o cădere în "despotismul majorităţii". Dacă se decide exclusiv după principiul pentru
care este just ceea ce hotărăşte o majoritate, aceasta din urmă poate hotărâ exterminarea
individului sau a minorităţii fără să i se poată reproşa nimic: legea devine astfel
instrumentul prin care cei mai puternici (prin număr, inteligenţă, capacitate de control
a opiniei publice, etc...), reuşesc să-i supună pe cei mai slabi. Mai în adânc, dacă
nu există un bine obiectiv non-negociabil, dacă nici respectul pentru legile stabilite
nu este un bine obiectiv (nestabilit de om), atunci rămâne de fondat datoria morală
de a le respecta şi nu i se poate reproşa ceva din punct de vedere moral celui care
nu este interesat să le respecte şi de aceea le încalcă.
Nu întâmplător Papa
a făcut referinţă la enciclica "Evangelium Vitae" a lui Ioan Paul al II-lea: "Este
urgent pentru viitorul societăţii şi dezvoltarea unei democraţii sănătoase, să fie
redescoperită existenţa unor valori umane şi morale esenţiale şi native, care izvorăsc
din adevărul însuşi al fiinţei umane, şi exprimă şi tutelează demnitatea persoanei:
valori pe care niciun individ, nicio majoritate şi niciun Stat nu vor putea vreodată
să le creeze, să le modifice sau să le distrugă, dar vor trebui numai să le recunoască,
să le respecte şi să le favorizeze".