2010-06-16 17:48:43

Sfântul Părinte avertizează, la audienţa generală de miercuri: Dacă se neagă legea naturală se deschide calea către relativismul etic şi către totalitarism


(RV – 16 iunie 2010) Adevărul este accesibil raţiunii umane. Credinţa şi raţiunea sunt de acord, chiar dacă folosesc diferite proceduri de cunoaştere. Astfel a subliniat Benedict al XVI-lea, punând accentul în cateheza de miercuri pe figura Sfântului Toma d'Aquino. Distincţia dintre credinţă şi raţiune – a adăugat – asigură autonomia ştiinţelor umane şi a celor teologice. Dar o astfel de autonomie nu este echivalentă unei separări ci implică mai ales „o reciprocă şi avantajoasă colaborare”.

Ilustrând figura Sfântului Toma d'Aquino, Papa s-a oprit asupra învăţăturii şi mai ales a metodei teologice a acestuia, fondată pe efortul de a discerne „coerenţa adevărurilor credinţei creştine cu ajutorul raţiunii umane, întotdeauna iluminată de credinţă”.

• „Credinţa consolidează, integrează şi iluminează patrimoniul de adevăr pe care raţiunea umană o obţine singură. Încrederea pe care Sfântul Toma o acordă acestor două instrumente ale cunoaşterii – credinţa şi raţiunea – poate fi condusă la convingerea că amândouă provin din unicul izvor al oricărui adevăr: Logosul divin, care acţionează atât în mediul creaţiei cât şi în cel al mântuirii”.

Referindu-se la învăţătura Sfântului Toma, Episcopul Romei a vorbit despre credinţă şi raţiune. Raţiunea, a spus – acceptă un adevăr graţie evidenţei sale intrinseci, mediată sau imediată. Credinţa – a adăugat – acceptă un adevăr în baza autorităţii Cuvântului lui Dumnezeu care se revelează. Nu există separaţie, ci o reciprocă şi avantajoasă colaborare.

• „De fapt, credinţa protejează raţiunea de orice tentaţie de neîncredere în propriile capacităţi, o stimulează să se deschidă către orizonturi tot mai vaste, să menţină vie în interiorul ei căutarea fundamentelor şi, când raţiunea însăşi se aplică la sfera supranaturală a raportului dintre Dumnezeu şi om, îmbogăţeşte lucrarea sa”.

Dar nu doar credinţa ajută raţiunea:
• „Şi raţiunea, cu mijloacele sale, poate face ceva important pentru credinţă, făcându-i un triplu serviciu pe care Sfântul Toma îl sintetizează în introducerea comentariului la volumul „De Trinitate”, de Boezio, unde spune: 'A demonstra fundamentele credinţei; a explica prin intermediul asemănărilor adevărurile de credinţă; a respinge obiecţiunile care se ridică împotriva credinţei”.

Toată istoria teologiei creştine – a observat Papa – este în fond „exerciţiul acestui efort al inteligenţei, care arată credinţa ca fiind inteligibilă, arată capacitatea sa de a promova binele omului”. Acordul dintre raţiunea umană şi credinţa creştină este evidenţiat într-un alt principiu de bază a Sfântului Toma: harul divin nu anulează, dar supune şi perfecţionează natura umană”.

• „Harul, extins de Dumnezeu şi comunicat prin misterul Cuvântului întrupat, este un dar absolut gratuit cu care natura este vindecată, întărită şi ajutată să urmeze dorinţa de fericire, cu care se naşte fiecare persoană umană, fiecare bărbat şi fiecare femeie”.

Harul, a adăugat Papa – însoţeşte, susţine şi încurajează angajarea etică. Toţi oamenii, cei care cred, sau cei care nu cred, sunt chemaţi să recunoască exigenţele naturii umane exprimate în legea naturală şi sunt îndemnaţi să se inspire din aceasta. În caz contrar, în istoria umanităţii se deschid scenarii dramatice:
• „Când legea naturală şi responsabilitatea pe care aceasta o implică sunt negate, se deschide în mod dramatic calea către relativismul etic în plan individual şi către totalitarismul statului în plan politic.
Apărarea drepturilor universale ale omului şi afirmarea valorii absolute a demnităţii persoanei postulează un fundament. Şi nu este tocmai legea naturală acest fundament, cu valorile pe care aceasta le indică şi care nu sunt negociabile?”

Amintind ceea ce a scris Ioan Paul al II-lea în enciclica „Evangelium Vitae”, Benedict al XVI-lea a subliniat că „este absolut necesară, pentru societate şi pentru dezvoltare, o democraţie sănătoasă, şi este necesară redescoperirea valorilor umane şi morale esenţiale şi înnăscute, valori pe care nici un individ, nici o majoritate şi nici un stat nu le vor putea vreodată crea, modifica sau distruge, ci vor trebui să le recunoască, să le respecte şi să le promoveze.
Referindu-se la profunditatea gândirii Sfântului Toma, Sfântul Părinte a amintit rugăciunea în care îi cere lui Dumnezeu:
• „Doamne, dă-mi te rog o voinţă care să te caute, o înţelepciune care să te găsească, o viaţă care să-ţi fie plăcută, o perseverenţă care să te aştepte cu încredere şi la sfârşit să ajungă să te deţină”.

Aici serviciul audio: RealAudioMP3







All the contents on this site are copyrighted ©.